legatura inapoi

AUTORI : EC. DIPL. BULGĂR PETRU

JR. BULGĂR NORICA

MAT. FILIP TRAIAN

PRG. FILIP ECATERINA

PRG. FILIP DAVID

poza 08

CUPRINS :

CAP 1. CUVÂNT ÎNAINTE …….. ……………………… PAG 3.

CAP 2. MOTTO -UL MONOGRAFIEI ..………………… PAG 4.

CAP 2. AŞEZARE GEOGRAFICĂ ……………………… PAG 7.

CAP 3. ISTORIA LOCALITĂŢII ……………………….PAG 20.

CAP 4. VIAŢA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ …………. ..PAG 41.

CAP 5. VIAŢA SPORTIVĂ ……….…………………….. PAG 119.

CAP 6. OBIECTIVE TURISTICE - ARHEOLOGICE …..PAG 120.

CAP 7. FII ŞI FICELE LOCALITĂŢII ………………… PAG 122.

CAP 8. BRENDURI TRADITIONALE LOCALE ……. PAG 130.

CAP 9. MĂRTURII DE PROPRIETATE, HĂRŢI, DOCUMENTE A

LOCALNICILOR DIN DULEU …….………… PAG 131.

CAP 10. POSTFAŢA AUTORILOR ………………… ….PAG 132.

CAP 11. BIBLIOGRAFIE …….. ……………………….. PAG 134.

CAP 12. ICOANE ŞI ATMOSFERĂ CREŞTINĂ ………PAG 136.

CAP 13. ARBORI GENEALOGICI DIN DULEU ……... PAG 148.

CAP 14. ARHITECTURA VECHE ŞI NOUĂ …. ………PAG 162.

CONSULTANT ŞTIINŢIFIC : ARHEOLOG OVIDIU BOZU

Avem în faţă o carte monografică scrisă cu sufletul. Cei ce au scris-o merită respectul nostru al cititorilor. Monografia satului Duleu este bine aşezată. Are o primă parte  cu descrirea geografică, apoi continuă cu  partea de istorie  şi  se întinde pe viaţa economică a satului şi locuitorilor. Extrem de interesante sunt  capitolele care tratează viaţa socială, viaţa culturală, viaţa religioasă şi viaţa sportivă pentru că  aflăm foarte multe  elemente inedite sau puţin cunoscute, de o imensă valoare spirituală.

Prezentarea obiectivelor turistice ne îndeamnă să le vizităm căci sunt spectaculoase, iar prezentarea obiectivelor arheologice ne  duce în trecut şi ne face să retrăim momentele importante din trecutul  aşezării. În continuare este un extrem de interesant capitolul consacrat fiilor şi fiicelor Duleului, ilustrat cu fotografii de odinioară. Iar prezentarea personalităţilor născute şi crescute în sat completeză această fascinantă monografie.

Facsimilele unor documente din secolele trecute particularizează această monografie şi îi aduce pete de culoare la fel ca şi  poveştile romanţate despre viaţa şi activitatea unor locuitori, cu aspecte fascinante.

Bibliografia completă  oferă  fiecăruia dintre cititori posibilitatea de a aprofunda unul sau altul dintre aspectele interesante din trecutul şi prezentul satului Duleu. Felicitări meritate autorilor care s-au ostenit  să cerceteze şi să  scrie această  frumoasă monografie.

Dr. Ioan Haţegan

Cercetător ştiinţific I Institutul de Studii Banatice, Academia Română, filiala Timişoara

MONOGRAFIA LOCALITĂŢII DULEU

Mi-am trimis toate visele

Pe front, în linia întâi.

Doream să le văd adevărul ciuruit

Şi castelele bombardate.

Tu, ca o soră de caritate,

Le îngrijeai rănile sângerânde.

Dar eu ştiam că nu vor supraveţui.

Ar fi fost trist să trăiască

Tocmai acum când alte vise

Aveau să-mi însenineze gândul.

Pe acestea le ocrotesc la piept,

Astfel încât numai prin rana mea

Trupul le-ar putea fi rănit...

Marinela Ilie din volumul Scoica de Mare, editura Hestia, Timişoara, 1995, poezia Vise Ucise.

VISE UCISE …

sau TOPOLOGIA VISELOR …

Surprinşi de cumpăna Mileniului II

cu Mileniul III am hotărât să ilustrăm

localitatea Duleu din judeţul Caraş –

Severin într-un mod special.

Originalitatea constă în utilizarea unui

mare număr de fotografii, care

prezintă momente importante din

viaţa locuitorilor, dar şi a tehnicii IT

specifice începutului de Mileniul III

pentru ca nepoţii şi stră , stră ,

strănepoţii noştri să continue cu alte

şi alte monografii scrise în tehnica

vremurilor lor. Pentru a ilustra visele

generaţiilor cât mai unitar, congruent,

consonant şi convergent am apelat la poezia “Vise Ucise” din volumul SCOICA DE MARE, editura HESTIA, Timişoara, 1995 a poetei Marinela Ilie pentru a reliefa cât mai posibil cu putinţă visele izvorâte din fiecare fotografie document.

Poeta face parte din generaţia tânără a zbuciumatului Mileniu II şi începutul celui de-al III-lea, cu o profunzime filozofică şi emoţională dincolo de generaţiile sale. Crescută în mediul cultural bănăţean, reşiţean mai bine zis, în gândirea sa a preluat rigoarea inginerească a locurilor, tehnologia construcţiei viselor, alimentarea continuă a frontului vieţii cu speranţe , vise şi iar noi vise…

Marinela Ilie , în toată poezia sa, nu face rabat la efortul de gândire şi producţie a viselor , îndemnându-ne să facem la fel. Cultura bănăţeană va exista şi rezista dacă fiecare generaţie va fi productivă în vise, puse în aplicare zi de zi…

Este foarte important să remarcăm că toate generaţiile au avut Vise “pe care le-au trimis pe frontul Vieţii, în linia Întâi… “ iar ce s-a intâmplat cu visele

lor s-a întâmplat şi cu visele noastre … chiar congruent ,consonant şi convergent, aproape peste tot …

De asemenea conţinutul monografiei este aplecat spre sensibilitatea şi emoţia cititorului , dezlipit de politică, cu un puternic apel la bazele ştiinţifice ale cercetării, documentării şi scrierii cărţii, dar am folosit ca expunere şi culegerile verbale de texte ,pozele ,cu menţiunea persoanelor care ne-au furnizat informaţiile. De regulă , persoanele intervievate au fost demne de încredere, expunând evenimente , fapte şi întâmplări percepute de ei , părinţii ,bunicii , străbunicii şi stră-străbunicii lor ,rude sau cunoscuţi apropiaţi. Pentru coerenţa logicii şi a lucrurilor, vom introduce o noţiune de dezbatere fundamentală de-a lungul istoriei ,pentru orice comunitate : “Relaţia de ierarhie între individ şi comunitatea organizată administrativ-teritorială” !!!! Se ştie că o comunitate organizată administrativ – teritorial are persoane , indivizi, sau grupuri, pe teritoriul comunităţii organizate care vin din alte comunităţi (Exemple : căsătorii, concubinaje, rudenii, migraţie reală, etc). Sarcina întregii comunităţi este de a gestiona un proces de integrare a acestora în comunitate şi a promova principiul “ Nu contează a cui este averea important ca fiecare generaţie să o înmulţească… “ vezi fig.1. Relaţiile de ierarhizare într-o comunitate.

COMUNITATE

Organizată administrativ-

teritorial

Fig. 1. Relaţiile de ierarhizare

De când este Lumea Organizată se ştie că individul a fost subordonat intereselor generale ale comunităţii organizate !

Niciodată comunitatea organizată nu a fost subordonată interesului singular al individului ! Comunitatea organizată , în schimb , a fost sensibilă şi solidară la problemele sociale ale individului. Acesta a fost motorul dezvoltării unitare şi consistente a comunităţilor , ulterior a naţiunilor sau grupurilor de naţiuni, cu acest principiu fundamental s-a asigurat progresul social şi economic al comunităţilor organizate şi a Lumii.

Desigur că o comunitate organizată este obligată să reprezinte, susţină, apere, prin orice mijloace interesele convergente şi consistente ale indivizilor din comunitatea organizată.

Această dezbatere este esenţială pentru orice comunitate şi ea trebuie să aibă un răspuns clar şi concis cu iz de “decizie” administrativ-teritorială din partea managerilor comunităţii. În acest context trebuie transmise învăţăturile istoriei copiilor , nepoţilor, strănepoţilor şi stră-strănepoţilor noştri. De ce trebuie să facem asta ? – răspunsul îl dă, atât de logic, Marinela Ilie in poemul “ Vise Ucise”. Fiecare generaţie şi-a “Trimis toate visele pe front, în linia Întâi “…

Mai mult, fiecare generaţie le-a “ jelit nesupraveţuirea “ şi “tristeţea trăirii lor, cu adevărurile ciuruite… Tocmai atunci când alte vise le-au înseninat gândul“ şi ele ,generaţiile, le-au ocrotit la piept să crească … şi să fie trimise iar “ Pe front , în linia Întâi…”

Iată simbolistica transmisă de Istoria Lumii în câteva versuri ale Marinelei, de Coloana Infinitului a lui Brâncuşi sau de costumele populare ale generaţiilor dulăiene. Romburile de pe costumele lor sunt miraculoase, fac parte din coloana vertebrală a Vieţii, sunt chitesenţa ei…

De ce să asteptăm, ca alţii să descopere aceste adevăruri, când străbunicii noştri si generaţiile lor le-au evidenţiat în ritmul istoriei noastre zbuciumate şi a lumii !

Iată mica ” Biblie ” dulăiană transmisă de străbunii noştri ! Trebuie să fim mândri de ei şi de realizarile lor , să transmitem copiilor , nepoţilor, strănepoţilor şi stră-strănepoţilor aceste învăţături ”Biblice Dulăiene ” simultan cu Marea Biblie Creştină.

CAP 2. AŞEZARE GEOGRAFICĂ ŞI

ORGANIZARE ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ :

2.0 Harta Localităţii :

Harta reliefului localităţii , hotarului , vecinilor dar şi a judeţului Caraş – Severin.

Se observă ,pe hartă, continuitatea Munţilor Dognecei, cu fragmentările lor până în localitatea Duleu , cu ultimul vârf Arineş de 550m din Codru. Se remarcă Valea Pogoniciului cu luncile ei superbe, unduind din zona Delineştiului spre câmpia Buziaşului şi a Timişului.

La vest şi nord-vest judeţul Timiş şi Serbia stau vecini cu Câmpia Buziaşului, Lugojului şi Câmpia Timişorii. La sud ne invecinăm cu judeţul Mehedinţi, despărţindu-ne doar Domogletul şi apa Cernei iar, la nord-est judeţul Hunedoara şi Munţii Poiana Ruscăi ne “leagă” de Istoria Sarmisegetuzei.

Harta legăturilor rutiere din localitatea Duleu ;

2.1 Coordonate geografice, altitudini,roci ,vecinătăţi, clima, resurse :

Localitatea Duleu este situată pe malul drept al râului Pogonici în

Depresiunea Cornet,Valea - Ţărnii , Valea Slatinii, Mlaştina Ocheţ, urcând pe colinele domoale ale Tâlvei şi Dâmbului Mic, spre poalele dealului Cucuiova. Este străbătută de paralela 45°31’ latitudine nordică şi meridianul 21°46’ longitudine estică. Să remarcăm că paralela 45° este în vecinătatea aproximativă a localităţii Duleu iar flora, fauna şi clima sunt specifice ei, dar se simte şi influienţa formelor de relief locale , Vârful Arineş (550m) ,Coşava (420), Vârful Davidu (476m) . Altitudinea localităţii faţă de nivelul mării este de 200 m în zona Văii Pogoniciului iar în partea colinară ajunge până la 250 -300 m.

Localitatea este asezată într-o formă poligonală neregulată, urmând

perpendicularitatea aproape matematică a drumurilor judeţene DJ585 şi DJ 587 , cu străzi (11 la număr) largi, trotuare spaţioase, case în 2 ape ,generoase, cu trei camere la stradă şi poartă mare de intrare. Se mai păstrează puţine case din stilul vechi ,construite cu o cameră la stradă şi restul în adâncimea curţii, având privire din stradă în interiorul gospodăriei.

Localitatea Duleu este străjuită de Dealul Mare ,Codrul ,Porţile Arineşului la miază-zi, de Dealul Visagului, Rugiului şi Cornetului ,la miază-noapte, la apus de Dealul Piatra-Mare în prelungire cu Dealul Ruşagului ,Dealul Smidei, Dealul Prunii Spăii, iar la răsărit şi sud de frumoasa Vale a Pogoniciului prin care râul cu acelaşi nume ,şerpuieşte liniştit, strălucitor dar şi nervos câteodată, cu amintiri aduse în afluienţii săi, din Dealurile Delineştiului, respectiv izvoarele reci din Nemanul Mare al Munţilor Semenic.

Această străjuire organizează ţinutul într-o minidepresiune,numită şi quadratura Cornet – Ocheţ - Arineş – Ruşag benefică atât pentru relief, apa Pogoniciului, mediul ambiant, cât şi pentru locuitorii ţinutului. Există dovezi arheologice că iniţial, locuitorii dulăieni au populat dealurile menţionate din împrejurimi, în timp, mai cu seamă, după colonizarea habsburgică tereziană, populaţia a migrat spre Valea Pogoniciului, locul ales ca aşezare şi administraţie de coloniştii habsburgici. Menţionăm afluienţi ai Pogoniciului în această depresiune : Cornetul mic, Ieruga, Valea Ţărnii, Cotul, Valea Tâlvei, Valea Cucuiovei, Arineşul Mic,Arineşul Mare ,Valea Ruşagului, Valea Bărbosului.

În această minidepresiune clima este blândă , primăveri ploioase,

cu temperaturi medii de 12-15°, veri moderat-călduroase 22-28° , toamne

lungi şi arămii moderat - secetoase cu temperaturi medii 15-20° şi ierni relativ uşoare, cu temperaturi medii +3° la -5° , rareori se înregistrează excese de frig la -15° sau -20° care nu durează mai mult de o săptămână sau două. La fel excesele de căldură din verile toride ajung la 35° - 38° dar sunt de scurtă durată , o săptămână sau cel mult două , după care vânturile aduc răcoarea Semenicului sau a Muntelui Mic.

Vânturile cele mai importante : Boarea vine dinspre răsărit, vara aduce răcoarea din Muntele Mic şi Semenic iar toamna şi iarna frigul de la munte. Coşava aduce din partea de vest şi miazăzi curenţii puternici ai Dunării care se resimt ,prin Porţile Arineşului, până în localitate, uneori , descoperind de ţiglă, case şi sălaşuri ale localnicilor. Vântul Sacoşului sau Vântu Mare aduce curenţi calzi din Câmpia Timişorii , Câmpia Buziaşului anunţând, primăvara, topirea zăpezilor. Vântul ploilor sau vântul Vermeşan aduce ploi bogate şi persistente din partea de vest a Banatului.

Din punct de vedere geologic regiunea datează de la începutul cuaternarului şi sfârşitul terţiarului, când prin încreţirea scoartei terestre

porţiuni din Câmpia Vestică au fost parţial acoperite cu depozite lacustre şi roci de slabă duritate. Rocile mamă sunt reprezentate în majoritate de argile, marne şi nisipuri cuarţoase. Porţiunile cu roci tari la suprafaţă se datorează procesului de eroziune[1].

Localitatea ca şi întreaga regiune evoluează dealungul unei zone depresionare orientată SE–NV, flancată de dealuri cu convergenţă asimetrică în vatra localităţii. Asimetria pantelor e determinată de litologia diferită a celor doi versanţi, zona estică reprezentând formaţiuni sedimentare de vârstă panoniană, iar versantul vestic constituie bordura unui lacolit gronodioritic de mare extensiune[2].

Versanţii văilor sunt supuşi unui proces continuu de eroziune regresivă datorat fenomenelor torenţiale scurte sau de durată care se formează în perioada de abundenţă meteorică.

Solurile au evoluat în condiţiile unui relief de dealuri, dintr-un climat cu temperatura medie de 10–10,5°C, cu precipitaţii medii anuale de 700–740 mm. În asemenea condiţii au rezultat soluri de la brune şi brune gălbui slab podzolite, pseudogleizate la brune şi brune gălbui slab podzolite, mediu erodate precum şi soluri brune tinere şi soluri excesiv erodate.

Porţiunile plane sau mai puţin înclinate, cu drenaj mai slab, cu roci

mame mai puţin permeabile, au favorizat procese de levigare şi de bazificare precum şi migrarea coloizilor. Formele de relief mai înclinate, cu regim hidric mai bun au dat naştere solurilor afectate mai puţin de procesul de podzolire. În schimb aceste forme de relief au favorizat procesele de eroziune la care au mai contribuit intervenţia omului prin despădurire şi folosirea incorectă a solurilor.

Faptul că argilele se află dispuse pe nisipuri sau marne au dus la alunecări de teren slabe în zona noastră. În văile de eroziune au luat naştere soluri coluviale care apar uneori stratificate. Porţiunile depresionare din Lunca Pogoniciului, având drenaj extern împiedicat, sunt înmlăştinate[3] . Dulăianul nostru a ştiut să folosească darurile naturale ale ţinutului în mod practice.

Pe râul Pogonici ,în zona localităţii Duleu au funcţionat, până în 1962, 3 mori pe apă , moara lui Reghi, moara lui Venţzel şi moara Ruşagului.

Braţul mort al Pogoniciului sau Cotul a fost de fapt o “amenajare hidrotehnică” (3,5ha) pentru a prelua debitele foarte mari ale Pogoniciului şi a le păstra pentru perioadele de secetă. De asemenea Ieruga a fost amenajată pentru preluarea apelor excesive din Lunca Mare, Dealul Ţărni, Dealul Rugiului şi Dealul Cornetului astfel încât fâneţea, flora şi fauna din luncă să nu fie distruse de ape , ea vărsându-se în Cot. Astăzi Cotul este doar un braţ mort al Pogoniciului pretabil pentru o amenajare piscicolă de excepţie.

Apele Cotului cât şi a Pogoniciului au fost populate cu peşti crap, platică, ştiucă, ţipari, clean,roşiori ,etc. iar cele trei mori au avut adevărate lacuri de acumulare unde peştele creştea în voia lui, urcând în amonte până la Dezeşti sau mai sus.

Animalele sătenilor , cu preponderenţă oi, capre,vaci, boi, cai, măgari, porci aveau asigurată apa necesară pe timp de secetă , la aceste acumulări în cascadă, cât şi pe vale când morile funcţionau.

În localitatea Duleu media numărului de animale era de 2000-2500

de oi, 300-350 capre, 80-100 vaci, 70-80 cai, 20-30 boi, 10-15 măgari, animale cu care gospodăria ţărănească îşi desfăsura activitatea economică. Au fost perioade de avânt agro-zootehnic , înainte, între şi după cele două războaie mondiale când numărul oilor au atins cifre triple , aşa cum relatează consătenii în vârstă.

La acestea se adaugă şi suprafaţa de aproximativ 240 ha teren arabil , 120 ha păşuni şi fâneţe , 50 ha pajişti şi 220 ha de pădure proprietate privată ,care asigurau hrana şi adăpostul animalelor.Numai familia Cristea Aurel deţinea o suprafaţă de pădure 103 ha cumpărată de la custodele familiei Ianovici din Vârşet împreună cu castelul din centrul localităţii, conform extraselor de carte funciară.

Pădurile erau pline de ghindă ,o resursă semnificativă pentru oile şi porcii crescuţi la sălaşele locuitorilor în timpul iernilor blânde.

Ca localităţi vecine menţionăm ,la răsărit, localitatea Remetea Pogonici la o distanţă de aproximativ de 3.5 km pe Valea Pogoniciului ; Fostul drum roman nr I Lederata - Berzobis - Tibiscum care pornea de la vărsarea Caraşului în Dunăre şi continua prin Vărădia, Surduc, Berzovia ,Ramna, Valeapai, Valea Pogoniciului, Cotul Ruşagului,Valea Arineşului, Duleu, Cornet, Valea Mare ,Remetea Pogonici, Dezeşti, Brebu, Păltiniş, Jupa-Caransebeş ţine amintirile ascunse pe aceste meleaguri.

Valea – Mare la o distanţă de 1,7 km pe DJ 587. La miază-zi localităţile Bărbosu, 4km peste Dealul Arineşului şi Valeapai, 7km pe DJ585.

La vest localitatea Vermeş, 8km distanţă pe drumul Cantonului, la miază-noapte, localităţile Sacoşu-Mare, 10km peste Dealul Visagului, Stârmină şi Visag 7km pe DJ585. Actualul DJ 585 dar pe varianta Duleu . Visag, Pietroasa Mare, Herendeşti, Lugoj, purta numele de drumul Mariei Therezia , pietruit sub dinastia ei, pentru a lega coloniştii din Pietroasa Mare de cei din Duleu , Visag,

Valeapai, Bărbosu, Ramna, Berzovia.

Drumul judeţean DJ 587 leagă Duleul ,respectiv Valea – Mare , cu centrul de comună Fârliug (6km), deschizând legături cu DN 58A ,Fârliug-Reşiţa(26km) şi Fârliug-Lugoj(27km). DJ 587 continuă din Fârliug prin Dezeşti, şi Zorlenţu-Mare până în centrul comunei Brebu(17km) ,unde se leagă de DN 58 Reşiţa - Caransebeş(45km), cu legătura la drumul european Timişoara-Caransebeş – Băile -Herculane-Turnu-Severin – Craiova-Bucureşti.

De asemenea din Caransebeş se deschide legătura cu Ardealul spre Oţelu-Roşu – Sarmisegetuza – Hunedoara – Deva – Alba – Iulia – Dej – Cluj – Oradea – Baia – Mare - Satu – Mare.

Drumul judeţean DJ 585 leagă localitatea Duleu de localităţile Visag (7km) , Valeapai(7km), Ramna(17), Berzovia(21km) şi face legătura cu DN 58B deschizând trasee spre Bocşa, Măureni, Voiteni, cu ramura Vama Nădlac, Beograd sau cu ramura Timişoara, Arad, Oradea.

Este o zonă ferită de calamităţi majore ca alunecări grave de teren, inundaţii catastrofale sau seisme de mare şi medie intensitate ; Se resimt doar undele slabe ale cutremurelor din Câmpia Banatului axa Jebel , Sânicolau – Mare. O singură inundaţie importantă se cunoaşte din anii 1920 , când au fost distruse 15 case şi biserica catolică. Inundaţia din 2005 a distrus doar 5 case.

2.2. Resursele solului şi subsolului ;

Localitatea este bogată în resurse ale subsolului, găsindu-se minereuri multicompozite, munţii Codrului fiind o continuare a resurselor subsolului din Munţii Ocnei de Fier-Dognecea. Dealurile din partea stângă a Pogoniciului au avut cariere de piatră granit, iar dealurile din partea dreaptă, conţin calcar dur cu nuanţe marmoreene[4].

Locuitorii din Duleu au exploatat cele două cariere de granit şi calcar marmoreean la nivel local folosind piatra la constucţiile din sat dar şi vânzând-o ca piatră de construcţii,var nestins în localităţile învecinate sau la pieţele din Lugoj, Buziaş,Darova, Gătaia.

Aluviunile aduse de râul Pogonici (nisip, balastru) constituie, şi astăzi, o resursă de carieră pentru comunitatea locală. În dealurile Tâlva Mare şi Piatra Mare se găsesc din belşug o diversitate de pământuri colorate care se foloseau în olărit şi tencuieli rustice.

Terenul arabil bine lucrat, îngrăşat cu gunoi de grajd sau din staul oilor, ori “gires” la faţa locului de către animale au asigurat populaţiei consumul necesar de cereale ( grâu,ovăz,orz,secară,orzoaică), porumb, floarea-soarelui, dovleci, fasole cât şi animalelor din gospodăria proprie.

Livezile de pomi fructiferi (pruni, meri, peri, cireşi, nuci,caişi, gutui,) din paşunea imediată localităţii au asigurat consumul de fructe în gospodărie iar excedentul de fructe sau produse din fructe (ţuica, prunele uscate, compoturile, gemurile fierte mult (pecmez)) au fost vândute pe pieţele din Pusta apropiată (Lugoj, Timişoara, Darova, Buziaş, Gătaia)

Viţa de vie din zonă a ocupat o suprafaţă de aproximativ 90ha, de regulă, pe Dealu Mare şi Dealu Arineş urcând până la poalele Codrului continuîndu-se spre localitatea Bărbosu şi Valea Mare. La Bărbosu este cunoscută plantaţia de vie a proprietarului Sebestyn Eduard zis şi “Jidanul” care deţinea o suprafaţă de 56 ha , viţă de vie, având magazine de desfacere în Timişoara, Lugoj, Sânicolaul Mare, Beograd ,iar vinuri de colecţie a vândut la Budapesta, Hanovra şi Statele Unite. El cumpăra struguri sau vinuri şi de la alţi cultivatori din satele învecinate, în funcţie de cererea de pe piaţă ,povestesc bătrânii locului cu obârşii în Bărbosu.

Păşunea , pajiştile şi fâneţea din Lunca Pogoniciului au fost o altă

resursă a solului bine folosită de localnicii din Duleu, fiind perioade de avânt economic în care creşterea animalelor a fost semnificativă, numărul de animale ridicându-se la 5000-6000 de capete.

Pădurea din hotarul localităţii Duleu a fost în întregime privată, ea

fiind deţinută de locuitori ; Pădurea a fost obţinută prin cumpărare sau prin împroprietărire în urma reformelor agrare făcute de Împărăteasa Maria Terezia, Împăratul Frantz Iosef, Regele Carol I ,Guvernul Antonescu, sau Guverul Dr Petru Groza .

Din cele 220 de ha avute, comunitatea din Duleu, asigura lemnul de construcţie pentru case, grajduri, staule şi sălaşe, pentru foc, pentru parii de susţinere a viţei de vie , pentru confecţionare de scări, scaune şi mic mobilier gospodăresc, pentru unelte (lăzi de căruţă, car, lăzi de făină, butoaie de vin , ţuică, căzi de baie – vezi pct muzeistic Duleu).

Este de remarcat că din această pădure s-a furnizat lemn în Primul Război Mondial pentru armată, cât şi în al Doilea Război Mondial, lucrătorii în pădure fiind localnici mobilizaţi de centrele militare din zonă. Menţionăm ,aici, pe proprietarul Cristea Aurel care din cele 103 ha de pădure a furnizat frontului româno-german iar apoi frontului româno-rus peste 10.000 stânjeni de lemn contracost la germani, pe gratis la ruşi[5].

Cu banii obţinuţi din vânzarea lemnului familia Cristea a cumpărat casă în Timişoara pentru fiica Dorina , care apoi s-a mutat în Bucureşti după căsătorirea cu doctorul Grigorescu.

Relatare de la soţia lui Cristea Aurel,Vioara Cristea decedată în Bucureşti la familia Grigorescu, fata şi ginerele ei, în anul1990.

2.3 Flora şi Fauna din hotarul localităţii Duleu şi împrejurimi [6]:

În hotarul localităţii Duleu există specii de plante, flori ,arbuşti , arbori pe care le redăm mai jos, trecând în paranteză numele românesc şi cel popular:

Încrengătura Pteridophyta:

a) Ordinul Equistales :

Familia Equisetales (popular coada calului/părul porcului): Equisetum

palustre; Equisetum arvense şi Equisetum ramosiisimum care se gaseşte din belşug în Mlaştina Dulăiană unde, istoriceşte vorbind se află şi Izvorul lui Traian. Este o plantă des folosită de localnici pentru remedii ale căilor urinare şi rinichi.

b) Ordinul Filicales :

Familia Polypodiaceae (ferigă): Dryopteris filis-mas; Anthyrium filisfemina se găseşte pe Dealul Coşava dar şi în mlaştina din Ocheţ şi Pteridium aquilinium.

Încrengătura Spermatophyta:

Subîncrengătura Gymnospermae

Ordinul Coniferales :

a) Familia Pinacee, cultivat sub supravegherea Ocolului Silvic, cu

următorii arbori: Pinus silvestrus (pin de pădure), Pinus nigra (pin negru),

Picea excelsa (molid) şi Abies alba (brad) se găseşte pe Valea Arineşului.

b) Familia Cupressaceae, cu arborii: Juniperus sabina (cetena de negi),

Juniperus communis (Ienupăr/popular Jâp, Jneapăn), Thuja orientalis

(arborele vieţii) şi Thuja occidentalis (Tuia) le regăsim în pădurea Codrului pe toată întinderea până în vârful Arineş (550m).

Subîncrengătura Angiosperme, Clasa Dicotiledonaceae, Subclasa Monochlamydeae, Ordinul Fagales :

a) Familia Betulsceae: Carpinus orientalis (cărpiniţă), Carpinus

betulus (carpen), Alnus glutinosa (arin negru/ popular anin) se găseşte în Mlaştina din Ocheţ precum şi Valea Ruşagului.

b) Familia Fagaceae: Fagus silvatica (fag), Quercus cerris (cer/popular

ceroni), Quercus petraea (gorun), Quercus pedunculiflora (stejar brumăriu), Quercus robur (stejar/popular gorun), Quercus frainetto (gârniţă), Quercus pubescens (stejar pufos/ popular gorun) se găsesc în pădurile din Stârmina, Ogaşu Rău, Corcanu, Pădurea Păiană , Padurea Vermeşană, Pădurea Săcoşană, Valea Ruşagului, dar şi în Codru până pe Valea Smizii.

Ordinul Juglandales :

a) Familia Juglandaceae, este reprezentată de o singură specie: Juglans

regia (nucul), cultivat de către ţărani în livezi şi stolurile de pruni din

păşunea imediată localităţii.

Ordinul Salicales :

a) Familia Salicaceae: Populus alba (plop alb), Populus nigra (plop negru) , Populus nigra varianta thevestina şi italică (plop negru/ popular plută), Populus tremula (plop tremurător), Populus canadensis (plop canadian), Salix fragilis (răchită/ popular salcă pocnitoare), Salix babilonica (salcie pletoasă/salcă plângătoare), Salix cinerea (zălog/ popular răchită), Salix pentandra (salcie/ popular salcă), Salix Triandra (salcie), Salix alba (salcie albă), Salix purpurea (răchită roşie), Salix silesiaca (Iovă/ popular salcă de baltă) , Salix caprea (iovă), Salix viminalis (mlajă/ popular răchită) se găsesc in Lunca Pogoniciului , pe Ieruga şi Cot, pe văile afluienţilor Pogoniciului, în Slatina Pogoniciului pe tot cursul său, până la vărsare în Timiş, la Uliuc.

Ordinul Urticales :

a) Familia Moraceae: Morus alba (dud alb), Morus nigra (dud negru) este pe dealurile de mică altitudine Dealu Prunii Spăii, Tâlva mică şi Tâlva mare

Dealu Visagului. Lemnul lui este esenţa cea mai bună pentru butoaiele şi recipientele folosite la păstrarea pe timp îndelungat a băuturilor alcoolice

şi nonalcoolice iar din fructe (dude) se face o ţuică specială foarte bună ,mult căutată în birturile din Lugoj şi Timişoara.

b) Familia Cannabinaceae: Humulus lupulus (hamei/ popular comlău, măiugă), Cannabis sativa (cânepă) se cultivă în apropierea coloniilor de albine, iar stuparii stiu de ce.

c) Familia Ulmaceae: Ulmus levis (velnis/ popular ulmul de vale), Ulmus minor (velnis), Ulmus scabra (ulm de munte).

d) Familia Urticaceae: urtica dioica (urzica) se găseşte răspândită pe toate văile pline de umezeală dar şi în grădinile localităţii folosindu-se ca plantă medicinală dar şi ca hrană de completare a purceilor împreună cu napii, un soi de cartof sălbatec.

Ordinul Santales :

a) Familia Loranthaceae: Loranthus europeus (vâsc) Ordinul Polygonales

b) Familia Polygonaceae: Rumex acetosa (măcriş), Rumex acetosella (măcriş mărunt/ popular măcriş), Rumex crispus (drăgăvei), Rumex acutus (ştevie/ popular şciavă), Rumex limosus (drăgăvei de fâneţe), sunt plante folosite pentru prepararea şi condimentarea unor mâncăruri deosebite după reţete numai de bunica ştiute. Ele se găsesc în fâneţea Văii Pogoniciului şi a afluienţilor lui.

Polygonum mite (buruiana viermilor/ popular pipărcuţă), Polygonum aviculare (troscot/popular pipărcuţă), Polygonum persicaria (iarbă roşie), Polygonum convolvulus (hrişcă deasă), Polygonum hydropiper (piperul bălţii/ popular pipărcuţă de baltă), Polygonum lapathifolium (troscot porcesc), Polygonum amphibium (sălcuţă) de asemenea sunt din abundenţă pe aceleaşi văi menţionate în paragraful precedent.

Ordinul Centrospermae :

a) Familia Chenopodiaceae: Chenopodium polyspermum (spanac

sălbatic/ popular ştir), Chenopodium hybridum (talpa gâştii/ popular vardză) cresc prin grădini în plantaţiile de porumb , ştirul şi verdzele folosindu-se la salate crude sau opărite şi condimentate bine, alături de un ochi de ou şi un cârnaţ în untură de la oala bunicii.

Chenopodium album (lobodă).

b) Familia Amaranthaceae: Amaranthus retroflexus (ştir amar), Amaranthus

albus (ştir alb), Amaranthus lividus (ştir prost).

c) Familia Portulacaceae: Portulaca oleracea (iarbă grasă) împânzesc păşunile localităţii precum şi Valea Pogoniciului.

d) Familia Caryophyllaceae: Agrostemma githago (neghină) este o pacoste pentru cultivatorii de grâu mai cu seamă în zonele colinare, intrucât afectează cultura. În zona noastră neghina este combatuta prin ierbicidare însă, fiind teren podzolic îi creşte aciditatea şi scade producţia de grâu. Viscaria vulgaris (Visca lipicioasă), Silene vulgaris (garcke lipicioasă), Silene nutans (lichitoare păsărească), Lychnis coronaria (curcubeu), Lychnis flos-cuculi (floarea cucului/ popular clăbăţul cucului), Cucubalus baccifer (guşa porumbelului), Vaccaria pyramidata (floarea călugărului), Dianthus carthusianorum (garofiţă ), Dianthus deltoides (garofiţă de baltă), Dianthus superbus (garoafa de munte), Stellaria media (rocoină), Stellaria holostea (iarbă moale), Stellaria graminea (rocoină de grâu), Cerastium silvaticum (cornut) , Scleranthus annuus (buruiana surpăturii), Gypsophila muralis (vălul miresei), Arenaria sepylifolia (studenită), Spergula arvensis (hrana vacii).

Ordinul Tricoccae :

a) Familia Euphoribaceae: Euphorbia amygdaloides (alior/ popular

areu, termen folosit popular pentru toate speciile acestei familii), Euphorbia helioscopia (laptele cucului), Euphorbia exigua (alior mărunt), Euphorbia

polychroma (laptele câinelui), Euphorbia angulata (laptele câinelui) populeaza din plin păşunile şi pajiştile localităţii găsindu-se aproape peste tot în zona localităţii Duleu.

Subclasa Dialypetalae , Ordinul Ranales :

a) Familia Calycanthaceae: Calycanthus floridus (pupul florilor).

b) Familia Ranunculaceae: Paeonia officinalis (bujor), Caltha laetha

(copita calului), Helleborus odorus (spânz) folosit de localnici în tratarea unor boli la animale, Isopyrum thalictroides (găinuşi), Aquilegia vulgaris (căldăruşă), Delphinium consolida (nemţisori de câmp), Hepatica nobilis (trei răi/ popular ochii mâţului), Anemone silvestris (oiţe/popular puichiţe), Anemone nemorosa (floarea paştilor), Anemone ranunculoides (păstăiţă), Clematis vitalba (curpen), Ficarnia verna (untisor) , Adonis aestivalis (cocoşei de câmp), Adonis scelerathus (boglari/ popular untu vacii), Ranunculus sardous (jeberiu), Ranunculus repens (floare de leac), Ranunculus acris (piciorul cocoşului), Ranunculus polyanthemos (gălbenele) folosite de localnici ca plante medicinale în diverse afecţiuni, Ranunculus arvensis (cornicei).

c) Familia Aristolochiaceae: Aristolochia clematitis (mărul lupului).

d) Familia Berberidaceae: Berberis vulgaris (dracilă).

Ordinul Rhoedales :

a) Familia Papaveraceae: Papaver somniferum (mac de grădină),

Papaver rhoeas (mac roşu), Papaver argemone (mac iepuresc), Papaver

dubium (mac de câmp), Chelidonium majus (rostopască),plantă medicinală des folosită, Corydalis cava (brebenei de câmp), Corydalis solida (brebenei de pădure).

a) Familia Cruciferae: Lepidium campestre (urda vacii), Lepidium

draba (urda sau caşul vacii), Alliaria officinalis (usturoiniţă), Brassica rapa (rapiţă sălbatică), Brassica nigra (muştar negru sălbatec), Brassica Juncea (muştar sălbatec), Raphanus raphanistrum (ridichie sălbatică/ popular răgică), Rorippa austriaca (năsturel), Rorippa silvestris (boghiţă), Capsella bursa (traista ciobanului), plantă medicinală găsită pe Dealul Piatra Mare, Tâlva, Draba verna (flămânzică), Cheiranthus cheiri (micşunele), Bunias erucago (brăbiniţă), Armoracia rusticana (hrean/ popular tormac) creşte prin grădini,pajişti şi fâneţe, Nasturtium officinale (măcriş de baltă).

b) Familia Tamaricaceae: Tamarix tetrandra (cătină) în padurea Arineşului şi Codrului.

În ceea ce priveste fauna, este specifică ţinuturilor de deal şi vale :

lupul, vulpea, capra sălbatică, porcul mistreţ, iepurele sălbatic, viezurele,

veveriţa, jderul de pădure, fazanul, rata sălbatică, porumbelul, cucuveaua, bufniţa, etc. Dintre speciile de peşti ce pot fi întâlnite în apele Pogoniciului, enumerăm: ştiuca în Cot, plătica, bibanul, carasul, roşiorul, cleanul, ţiparul in Pogonici , bălţile şi mlaştinile adiacente, etc.

2.4 Populaţia şi structura administrativ-teritorială :

În decursul timpului localitatea a fost cunoscută sub mai multe denumiri, fiecare variind în funcţie de naţionalitatea şi limba administraţiei acestui teritoriu. Denumirile cunoscute sunt Aizis, Aisis, Aisisis, Ariniş, Arineş, Arenis, Cornet, Comiat, Dulo, Duleo, Dulău, Duleu[7]. Prima atestare documentară este făcută în anul 1690 iar în 1776 este consemnată existenţa şcolii din Duleu, cu învăţătorul Martin Petrovici (1776 – 1785) , sat cu 180 de case şi o populaţie de aproximativ 520 de locuitori[8]

Este o mare controversă asupra denumirilor şi localizărilor Aisisis, Aizis, Ariniş, Cornet ,Comiat, noi dulăienii, dar şi cercetători remarcabili considerăm, pe baza descoperirilor arhelologice realizate de Muzeul Banatului Montan , că aceste denumiri reflectă cel mai bine, această zonă, Aizis – Aisisis – Aisis – Aizizis – Ariniş – Arineş – Arenis – Comiat , respectiv acest areal.

La fel Cornet, cu urme ale unei cetăţi din argilă arsă de o vechime considerabilă în adâncimea istoriei poate reprezenta Aizis-ul ,cel de pe hărţile preromane. Numai o cercetare la faţa locului poate stabili vechimea vestigiilor şi însemnelor istorice de pe aceste meleaguri. Părerile pot fi multiple , confirmările se lasă aşteptate.

Respectăm părerile unor istorici, cercetători, scriitori de monografii ca

Doina Benea, L. Mărghitan, Gh. Lazarovici, Luminiţa Muntean, H. Daicoviciu, D. Tudor, I.D. Suciu dar nu putem să admitem că faptele şi locurile istorice sunt bătute în cuie. Doar cercetări continue, la faţa locului , pot să întregească istoria zbuciumată a acestor meleaguri, aşa cum au făcut-o Ovidiu Bozu de la Muzeul Banatului Montan şi alţii.

De exemplu : În anul 1369, unele părţi ale districtului Comiat sunt menţionate ca având hotar cu domeniile Remetea-Ersig, de-a lungul pârâului Ruşag –un afluent al Pogoniciului („Erusag pathaka“) – şi a Văii Arenişului[9]. Acest lucru ne dă dreptul să afirmăm despre Comiat că ar fi avut centrul chiar în Duleu sau Bărbosu, întrucât Valea Ruşagului şi Valea Arineşului străjuiesc localitatea, iar vestigiile de pe drumul roman care trece prin Duleul de astăzi sunt multiple. Mai mult , se spune despre impunătorul castel Ianovici din localitate că ar fi fost construit pe fundaţia altui castel făurit de săteni împreună cu un proprietar maghiar de domenii în perioada cuceririlor regilor maghiari[10]

Din Arhivele Statului, Timişoara, fondul Ilieşu, fila 279 avem informaţii

despre locuitorii din satul Duleu după cum urmează :

In anul 1839 populaţia localităţii era de 716 locuitori , corelând cu datele din arhivele bisericeşti constatăm că structura locuitorilor pe limbi vorbite se compunea din 650 români ,30 unguri, 20 nemţi, 6 slovaci, 3 sârbi, 3 cehi,

4 ţigani.

In anul 1851 populaţia localităţii era de 711 locuitori , corelând cu datele din arhivele bisericeşti constatăm că structura locuitorilor pe limbi vorbite se compunea din 660 români ,30 unguri, 10 nemţi, 5 slovaci, 3 sârbi, 1 cehi, 2 ţigani.

In anul 1890 populaţia localităţii era de 782 locuitori , corelând cu datele din arhivele bisericeşti constatăm că structura locuitorilor pe limbi vorbite se compunea din 672 români,30 unguri, 66 nemţi, 5 slovaci, 4 sârbi, 2 cehi, 10 ţigani.

In anul 1910 populaţia localităţii era de 886 locuitori , corelând cu datele din arhivele bisericeşti constatăm că structura locuitorilor pe limbi vorbite se compunea din 720 români,30 unguri, 50 nemţi, 10 slovaci, 3 sârbi, 3 cehi, 20 ţigani.

In anul 1930 populaţia localităţii era de 889 locuitori , corelând cu datele din arhivele bisericeşti constatăm că structura locuitorilor pe limbi vorbite se compunea din 782 români,30 unguri, 70 nemţi, 6 slovaci, 3 sârbi, 3 cehi, 30 ţigani.

In anul 1952 populaţia localităţii era de 450 locuitori , corelând cu datele din arhivele bisericeşti constatăm că structura locuitorilor pe limbi vorbite se compunea din 350 români,10 unguri, 30 nemţi, 2 slovaci, 1 sârbi, 10 ţigani.

In anul 1970 populaţia localităţii era de 250 locuitori , corelând cu datele din arhivele bisericeşti constatăm că structura locuitorilor pe limbi vorbite se compunea din 220 români,2 unguri, 10 nemţi, 2 ţigani.

In anul 1990 populaţia localităţii era de 249 locuitori , corelând cu datele din arhivele bisericeşti constatăm că structura locuitorilor pe limbi vorbite se compunea din 240 români, 6 nemţi, 1 croat 2 ţigani.

In anul 2016 populaţia localităţii este de 147 locuitori , corelând cu datele din arhivele bisericeşti constatăm că structura locuitorilor pe limbi vorbite se compunea din 145 români, 2 nemţi.

Localitatea Duleu acum, face parte din structura organizatorică administrativ-teritorială a comunei Fârliug din judeţul Caraş-Severin, alături de localităţile Valea –Mare, Remetea Pogonici, Scăiuş, Dezeşti şi Fârliug. Zona administrativ-teritorială a comunei a fost topologizată în acest mod ţinăndu-se seama de formele de relief asemănătoare, de îndeletnicirile, obiceiurile ,legăturile de rudenie şi specificul locuitorilor ,de relaţiile social-economice între cele 6 localităţi, de accesul facil la centrul de comună.

Localitatea Duleu a fost , ea, centru comunal aşa cum rezultă din manuscrisele prezentate în lucrare, dar a mai făcut parte din structura organizatorică administrativ - teritorială a comunei Valeapai cu centrul de raion Gătaia şi a comunei Visag cu centrul de raion Lugoj, centrul regional fiind Timişoara.

Topologia comunei Fârliug este bazată pe ierarhie organizaţională,

în fruntea comunei fiind ales de locuitori, la 4 ani, un Consiliul Local şi un Primar. Aceste două entităţi manageriază comuna Fârliug în conformitate cu Constituţia României şi Legile Ţării ,în vigoare , dar şi cu hotărârile locale adoptate de Consiliul Local al comunei care, nu sunt în contradicţie cu Constituţia şi Legile României.

Comuna Fârliug are definită o Primărie care reprezintă o entitate a administraţiei publice locale cu rolul principal de coordonare, administrare şi execuţie a tuturor activităţilor administraţiei publice din comună.

Primăria este condusă de Primarul ales de locuitori şi de Viceprimarul ales de Consiliul Local atunci când Primarul lipseşte din instituţia primăriei.

Organigrama Primăriei Fârliug are în componenţă un birou de Secretariat al Comunei condus de un Secretar care se ocupă de partea juridico-legislativă ,hotărâri ale Consiliului Local şi stare civilă.

Organigrama Primăriei Fârliug are în componenţă un birou financiar- contabil al Comunei care se ocupă de partea financiar - contabilă şi controlul preventiv pentru execuţia bugetară a Primăriei.

Organigrama Primăriei Fârliug are în componenţă un birou de administrare al domeniului public şi privat al Comunei dar şi al domeniului privat al locuitorilor Comunei care se ocupă de administrarea – organizarea - gestionarea , cadastrarea teritoriului şi controlul preventiv al mişcării resurselor solului şi subsolului (exploatări miniere, de carieră, exploatări forestiere, exploatări agricole ale solului, exploatări ale cursurilor şi izvoarelor de apă, exploatari ale drumurilor, exploatari ale zonelor turistice, arheologice, exploatări ale activităţilor economice şi comerciale) din comună.

Organigrama Primăriei Fârliug are în componenţă un birou de administrare şi coordonare a valorilor culturale, invăţământ , artă , arheologie , patrimoniu, valori turistice, valori religioase, ştiinţă , tehnologie, ONG-uri şi asistenţă socială al Comunei care se ocupă de partea de administrare - gestiune şi control preventiv a acestor valori.

Organigrama Primăriei Fârliug are în componenţă un birou de Situaţii de Urgenţă , Dezastre, Pază şi Protectie al Comunei care se ocupă de partea de Pază şi Protecţie administrare-gestionare şi control preventiv al Urgenţelor şi Dezastrelor din raza de activitate a Primăriei Fârliug.

Aşadar Primarul comunei Fârliug coordonează şi conduce Primăria cu aceasta Organigrama fiind unicul ordonator de credite, pe baza mandatului încredinţat de locuitori la alegerile locale, care se ţin o dată la 4 ani.

CAP.3. ÎNSEMNE – AMPRENTE ALE ISTORIEI ÎN

HOTARELE DULEULUI ŞI ÎN ZONA VECINĂ

3.1. Insemnele antichităţii şi stăpânirii romane ;

Prezentăm mai jos două hărţi ale DACIEI, Dacia Preromană :

şi Dacia în secolele VI - IV Î. H. :

Pe această hartă reperăm cetăţile Berzovis şi Azizis din zona noastră.

Oare ce păreri să tragem despre aceste cetăţi şi locuitorii lor, peste timp, vizavi de localităţile de astăzi respectiv, cetăţenii lor, cu privire la origini, continuitate, migraţie, mixtare a populaţiilor , mândria de a găsi în adâncimea istoriei , ţinuturile şi originile noastre !

Banatul Timişan forma odinioară o mare întindere de pământ din acea parte considerabilă a Regatului Daciei, numită , Dacia Ripensis, deoarece malurile Tisei şi ale Dunării formau graniţa sa. Din Regatul Daciei mai făceau parte Dacia Transalpina (Muntenia şi Oltenia) , Dacia Moldave cu întindere până la Bug, Dacia Transilvane cu întindere până la Moesia şi ţările nordice. Istoria ne vorbeşte de Regatul Daciei sub conducerea lui Burebista , important Rege al geto-dacilor şi tracilor care a dus crâncene războaie cu vecinii lui,

întregindu – şi regatul , ajungând la o armată de un million tarabostes !! Iată portretul Regelui Burebista :

Din acest portret se remarcă, echipamentul militar, figura maiestoasă de conducător Rege al geto-dacilor şi tracilor, cu un caracter hotărât de mare luptător, decis de sacrificul suprem pentru apărarea Regatului. Nu este cu nimic mai prejos de alte figuri regi sau împăraţi ai vremurilor lui, ba mai mult parcă îi depăşeşte prin atitudine : El îşi apără Regatul bogat ,care are de toate, dar şi colaborează cu alte Regate sau Împărăţii.

Mai jos prezentăm harta Regatului sub Burebista[11] :

Este important să remarcăm că şi pe această hartă este menţionată

cetatea Berzobis şi cetatea Aisis , care , dupa părerea noastră şi a altor istorici remarcabili poate fi a dulăienilor, vălămărenilor, fârlugenilor, rămeţenilor , dezeştenilor, ezerişenilor de astăzi.

Localitatea se vede clar că este aşezată pe hartă pe malul râului Pogonici aşa cum este aşezată Remetea Pogonici, Valea – Mare sau Duleul, Fârliugul fiind la 2 km de Pogonici.

Imprăştierea de astăzi a locuitorilor cetăţii Aisis-ului găsindu-se în justificarea administraţiei romane de a crea noi aşezări pe teritoriul cucerit.

Istoricii şi geografii din vechime[12] care au dat numele chiar şi Daciei, spun că popoarele din Dacia Ripensis ar fi o parte băştinaşe, o altă parte venite din Asia, împreună cu geţii care ar fi de aceiaşi sorginte , iar Pastorius[13] susţine că ar fi sarmaţi sau slavi. Ei toţi au fost numiţi şi traci. Noile descoperiri arheologice de pe teritoriul Daciei , confirmă existenţa populaţiilor consistente băştinaşe , iar migraţia altor popoare pe aceste meleaguri a condus la mixturile familiale dar niciodată la exterminarea populaţiei existente. Dovada continuităţii fiind existenţa populaţiilor de origine tracică şi geto-dacică ,de astăzi pe vechiul hotar al Regatului Daciei.

Popoarele Regatului Daciei erau cunoscute ca o naţiune vitează şi întreprinzătoare , ele au dus mai multe războaie sângeroase cu vecinii lor taurosciţii, asa cum ne spune Plinius[14], întemeietorii oraşului Taurum (Belgradul de astăzi). Este cunoscut de la Florus că dacii preferau atacurile iarna când Dunărea şi Tisa erau îngheţate.[15]

Împăratul roman Augustus a fost nevoit să-l trimită pe Cornelius Lentulus , iar mai târziu pe consulul Vibius[16] care a reuşit să-l învingă pe regele dac Cotiso, astfel încât Dacia Ripensis a fost ocupată de romani.

Istoricul Tacitus[17] îi considera pe daci , un popor războinic, lipsit de credinţă , deoarece împotriva armistiţiului încheiat ei nu au înterrupt incursiunile şi luptele cu armata romană, până la urmă cucerindu-şi libertatea mai cu seamă pe vremea împăratului Domiţian, dacii fiind conduşi de Dorpora.

Regele Dorpora[18] a încheiat o pace favorabilă dacilor,Domiţian acceptând să plătească mare tribut dacilor, pentru ca romanii să rămână în graniţele lor şi pe o parte din teritoriul Daciei Ripensis. După regele Dorpora a urmat Decebal[19] rege al dacilor , un mare viteaz şi luptător, care a dus războaie crâncene cu Împăratul Traian, urmaşul lui Domiţian la tronul imperiului roman.

Istoricul Dio Casius a scris pe scurt aceste expediţii ale lui Traian. Descrierea amănunţită a războaielor lui Traian cu Decebal a fost scrisă de Caninius, prietenul istoricului Plinius cel Tânăr, aşa cum povesteşte acesta în

Lib, VIII, epist 14.

Primul război roman condus de Traian este reprezentat pe harta de mai jos :

Cercetările efectuate de unii arheologi , precum şi din alte institute de cercetare istorică afirmă că Drumul I Roman Lederata - Tibiscum are traseul Lederata(Baziaş) (vărsarea Caraşului în Dunăre) –Arcidava (Vărădia) – Centrum Putea ( Surduc) – Bersobis ( Berzovia) – Aizisis (Ariniş - Arineş ! - Ezeris – Farliug) – Capul Bubalis ( Păltiniş-Banat) – Tibiscum (Jupa – Caransebeş).

In urma altor cercetări effectuate de arheologi ca M. Guma,TIR L. B. Milleker, R. Petrowski, O. Răuţ, Ovidiu Bozu , R.Petrowsky, Gh. Lazarovici, cât şi a directorului Şcolii Generale din Valeapai, Dorel Teodorescu, împreună cu o echipă de profesori din şcoală, a constatat, prin obiectele găsite în zona Văii Ruşagului, a Dealului Cucuiova, a Gurilor Arineşului, mai cu seamă în Dealurile Cornetului, amprente ale trecerii Drumului I Roman , mai fină , prin această zonă Valea Pogoniciului şi prin localitatea Duleu-l de astăzi.

Mai mult, cercetătorul amator Iosif Cireşan ,din localitatea Duleu, a găsit pe Valea Ruşagului , în gurile Arineşului, în grădinile localităţii , însemne importante ale trecerii armatei romane , condusă de Împăratul Traian, prin aceste locuri.

Extinzându-şi cercetările şi în Dealurile Cornetului de pe malul drept al Pogoniciului a găsit, împreună cu cercetătorul didactic Dorel Teodorescu , alte amprente ale trecerii armatei romane prin hotarele localităţii Duleu.

Pentru aceste însemne descoperite şi predate Muzeului Banatului Montan din Reşiţa , Iosif Cireşan a fost răsplătit pecuniar. Este de remarcat şi expunerile din cartea “Satul Duleu , Aduceri aminte şi repere monografice “ , Iosif Cireşan Loga ,Tipar Sigma Media Group S.A. Reşiţa.

Mărturie expusă de arheologul Muzeului Banatului Montan, Ovidiu

Bozu ,şef serviciu arheologi şi cercetător asidu al zonei Duleu -Valea-Mare- Fârliug – Dezeşti – Zorlenţu Mare - Ezeriş[20].

Ţinând seama de aceste fapte reale şi având în vedere că pe traseul

Berzovia – Bocşa – Ezeriş – Fârliug nu s-a găsit nici o amprentă istorică a drumului I Roman, se poate spune că traseul Împăratului Traian de la Berzovia a continuat pe Valea Bârzavei , apoi prin Ramna ,Valeapai, Valea Pogoniciului, Valea Ruşagului, Gurile Arineşului, Duleu (mlaştina Ocheţ unde este Izvorul lui Traian) , Cornet, Remetea Pogonici, Dezeşti, Zorlenţu Mare, Valea Pogoniciului din Brebu, trecerea peste deal la Jupa – Caransebeş.

Afirmaţia noastră are consistenţă documentară arheologică prezentată mai sus cât şi prin obiectele aflate în punctul muzeistic din localitatea Duleu, dar mai cu seamă prin depozitul arheologic din Dealurile Cornetului, locul Spinii Bugii, Gurile Arineşului sau Valea Ruşagului, încă neexploatate la valoarea lor adevărată.

Trecerea armatelor romane pe Valea Pogoniciului spre Tibiscum prin Aesisis este motivată şi de nevoia ca armata să fi avut în permanenţă apă şi resurse alimentare pe traseu. Aşadar o presupunere de bun simţ a Împăratului Traian (98-117) a fost aceia de a trece prin zone cu apă , cât mai populate , precedate de traseele comerciale romane ,uşor de cucerit iar drumul să fie cât mai accesibil. Ori din Berzovia să meargă prin Bocşa, să parcurgă 50 de km ,fără apă şi fără resurse, până la Ezeriş - Fârliug , traseu cu păduri dese, dealuri abrupte, fără un pârâu , ar fi fost o soluţie nedemnă de un împărat roman. Lipsa însemnelor arheologice pe traseul Berzovia – Bocşa– Ezeriş – Fârliug fiind absentă cu excepţia unor descoperiri arheologice în dealul din apropierea Ezerişului , cel puţin, până în acest moment.

Aşadar, considerăm că o cercetare continuă a drumului I a armatei romane mai fină , pe distanţe mai scurte , ne vor obliga să tragem concluzii apropiate despre populaţia găsită de romani , în trecerea lor spre Tibiscum iar de acolo spre Sarmisegetuza.

În manuscrisul arheologului didactic Dorel Teodorescu ,realizat în anul 1976, cu ocazia aniversării a 200 de ani de Şcoală, în localitatea Duleu este precizată aceiaşi concluzie logică a trecerii drumului I Roman prin Valea Pogoniciului şi Cornet spre Aesisis , la pagina 2.

Redăm din manuscris :

“Dacă ni s-ar fi păstrat comentariile Împăratului Traian în renumita lucrare “De bello Dacica” am fi avut certitudinea să susţinem cele de mai sus. Din nefericire soarta rea a făcut ca acest document să se piardă. Datorită lui Priscian, un autor târziu, din sec al VI- lea s-a păstrat doar atât “ Inde Bersobium deinde Aixis procesimus “ … aceasta este propoziţia care pomeneşte de cele două etape ale drumului străbătut de legiunile romane conduse de Împăratul Traian.” Citez din acelaşi manuscris :

“ Pe Dealul numit Cornet , pe malul drept al râului Pogonici ,în imediata apropiere a luncii, pe versantul vestic , se văd urmele clare ale unei aşezări fortificate ce are forma unui dreptunghi, cu latura mare spre est, parte pe care bănui că s-au aflat şi porţile. Zidurile au fost făcute din chirpici ars.Resturi de ceramică se găsesc pe întreg perimetrul acesta. “

Manuscrisul se află în colecţia familiei Bulgăr Petru, dat cu dedicaţie de către autorul Dorel Teodorescu.

Este important sa arătăm că în grădina familiei Jugariu din localitatea Duleu s-a găsit un vârf de suliţă romană , lucrul confirmat de cercetătorul arheolog Ovidiu Bozu de la Muzeul Banatului Montan Reşiţa, în prezenţa martorilor familiei Moise, actualii proprietari ai casei Jugariu. Mai mult cercetatorul Ovidiu Bozu în revista Banatica16/21 Reşiţa, 2003, p377–396 publică un larg articol cu valoare arheologică şi documentară de o înaltă ţinută, despre punctele de interes arheologic din hotarul localităţii Duleu şi Valea Mare.

Ca o primă concluzie este aceia că meleagurile Văii Pogoniciului au fost populate de strămoşii noştri cu mult înainte de venirea armatelor romane pe teritoriul Daciei, (101-102), (105-106), au avut structuri organizatorice ale localităţilor specifice acelei perioade iar, denumirea Aixis, reprezintă o astfel de structura presupusă a fi fost în dealurile Cornetului de astăzi, cu întindere în aval, până în Valea Ruşagului şi Gurile Arineşului iar în amonte până la cetatea Aezisis din locul numit Plaţuri – Remetea Pogonici. Locuitorii Aezisis-ului puteau fi dulăenii, bărboşenii, vălămărenii,rămeţenii ,fârlugenii, ezerişenii de astăzi, organizaţi într-o structură administrativă importantă, la acea vreme, menţionată în documentele arheologice şi ale vremii.

Regruparea lor în aşezările distincte de astăzi este posibil să se fi făcut în timpul stăpânirii romane ,cât şi ulterior, în epoca premedievală şi medievală, ca urmare a unor interese economice , administrative şi de apărare a ţinutului.

Multitudinea de descoperiri arheologice prezentate în lucrarea lui Ovidiu Bozu din Banatica 16/21, Reşiţa, 2003, este o dovadă clară a cercetărilor de calitate pentru arheologia localitătilor Duleu – Valea Mare – Fârliug dar şi a Banatului în general.

Trebuie să subliniem că în timpul stăpânirii romane, până în anul 271 D. Hristos această zonă a cunoscut o perioadă înfloritoare datorită construirii de castre , drumuri, instalaţii de topit şi prelucrat fierul, argintul, arama s-a făcut comerţ cu dacii liberi din teritoriile neocupate, s-au întemeiat familii mixte.

Mai mult izvoarele istorice spun că în timpul celor 170 ani de stăpânire romană Regatul Daciei cucerit a dat Imperiului Roman nu numai bogăţii imense dar şi împăraţi pe Aurelian[21] şi Galerius[22]. Despre Aurelian este cunoscut că în anul 275 D. H. a fost înfrânt de goţi, obligându-l să se retragă până în inima Moesiei. Nici Împăratul Galerius nu a reuşit să ţină piept barbarilor (goţi, ostrogoţi, gepizi, vandali, etc) , murind în lupte prin locurile natale din Dacia Ripensis.

Abia Constantin Cel Mare i-a învins pe goţi şi vandali în bătălia de la Nicopol şi a refăcut graniţele Imperiului Roman[23]

Prezentăm , mai jos, harta cu graniţele DACOROMANIEI şi Imperiului Roman în perioada 256 – 258 După Hristos.

Se observă pe hartă că cetatea Aisis făcea parte acum din Provincia CRISIA ARUTELA, vecinătatea Tibisia, topologia administrativă romană ,adaptându-se vremurilor de atunci.

Şi în zona noastră, povestesc bătrânii[24] că înainte de primul război mondial, au fost găsiţi “kosoni” , monede extrem de rare din aur şi deosebit de valoroase care demonstrează că şi după retragerea aureliană circulaţia tezaurelor monetare a reprezentat continuitate şi bogăţie pe aceste meleaguri. Pe pereţii Bazilicii Ulpia din loc în loc apare inscripţia “ Ex manubiis” – din prăzi ceea ce ne face să tragem concluzia că şi de pe Valea Pogoniciului s-au colectat prăzi de război pentru Imperiul Roman dar şi pentru construcţia Forului Traian. La cele 165.000 kg aur , 331.000 kg argint şi 55.000 prizonieri au contribuit , fără voia lor, inclusiv locuitorii Daciei, din aceste ţinuturi ale Banatului Montan, cu cota parte.

Imagini sculptate pe Columnă reliefează coşuri şi saci plini de pradă, pocale, talere de argint şi aur, coifuri, scuturi mari şi rotunde, platoşe cu solzi, arme şi stindarde transportate în convoi, pe cai sub supravegherea soldaţilor romani înarmaţi.

La intrarea în Columnă se află inscripţia : “ Senatus populusque Romanus

Imperatori Caesari Divi Nervae fillio Nervae Traiano Augusto Germanico Dacico pontifici maximo ,tribunicia potestate decimum septimum , imperatori sextum , consuli sextum, patri patriae , ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tantis operibus sit egestus “. Istoricii C. Daicoviciu şi H. Daicoviciu au tradus inscriptia astfel : “ Senatul şi Poporul Roman ( au ridicat acest monument) Împăratului Caesar , fiul lui Nerva cel trecut între zei, Nerva Traian Augustul , învingătorul germanilor, învingătorul dacilor, mare pontif, investit pentru a XVII-a oară cu puterea de tribun , aclamat de şase ori ca imperator, consul pentru a VI-a oara, părinte al patriei , pentru a se arăta cât de înalt era muntele şi locul săpat cu eforturi atât de mari “.

Am prezentat aceasta inscripţie (12 mai 113 e.n. – inaugurarea Columnei) atât pentru românii de pretutindeni care vizitează Forul Traian din Roma cât şi pentru cei care nu-l vizitează , în scopul de a reliefa preţuirea şi recunostinţa Senatului şi a Poporului Roman atribuită lui Nerva Traian Augustul , armatei romane dar şi învinşilor , Decebal-Regele şi armatei Daciei condusa de El.

Este de datoria noastră a românilor de aici şi pretutindeni să inaugurăm şi noi , acum , în epoca modernă, în replică, drumurile romane, cetăţile şi monumentul Columna lui Decebal şi Burebista la Sarmisegetuza în memoria Marilor Regi, a eroismului Armatei Daciei dar şi a victorioşilor, Împăratul Traian şi Armata Romană.

Să nu uităm că generaţiile lui Decebal şi după “ Şi-au trimis toate visele pe front , în linia întâi…” iar pe cele noi le-au “ocrotit la piept” ca noi să avem istorie.

Este adevărat că în perioada anexării Daciei la Imperiul Roman ,Zona Văii Pogoniciului a cunoscut o dezvoltare importantă prin construcţia de cetăţi noi de apărare, drumuri de legătură între cetăţi, prelucrarea aurului, argintului , bronzului, fierului , cultivarea extensivă a grânelor ,viţei de vie, prelucrarea lemnului din pădurile ţinutului. Certitudinea noastră este ca Cetatea Aesisis

a fost construită înainte de venirea romanilor, vezi însemnele pe alte hărţi , iar însemnele din dealurile Ezerişului reprezintă extinderea construcţiilor romane în perioada de dominaţie.

Pentru a avea o imagine sugestivă cu privire la cuceririle romane din Regatul Daciei lui Decebal, prezentăm mai jos harta cuceririlor :

Doar partea albastră marcată pe hartă reprezintă cuceriri romane din Regatul Daciei iar partea maro reprezintă dacii liberi, care fie că au colaborat cu autorităţile cuceritoare , fie au atacat imperiul singuri, sau ajutaţi de popoarele migratoare. Cu siguranţă spaţiul Văii Pogoniciului de la Berzobis până la Aesisis şi mai departe s-a dezvoltat în ritmul vremurilor stăpânirii romane.

Vorbind despre provincia Dacia Ripensis aici s-au colonizat şi construit oraşe noi Cerneţ ( Drobeta Turnu Severin), Margum, Arcidava, Turris litterata, Centrum Putea (Moldova Nouă) , Berzobis, ad-Aqua la Mehadia, Lizisin, Moriseum, Tibiscum, Zambara (Timisoara)[25]

3.2. Insemnele Premedievale :

Năvălirea popoarelor migratoare în Banat ,goţii (anul 275), hunii (anul 376), gepizii ( anul 473-475), avarii (anul 570-575), slavii (anul 600 şi în continuare) ,ultimii, au realizat o stabilizare consistentă faţă de celelalte migraţii nu au ocolit nici Valea Pogoniciului.

Se cunoaşte, comunitatea din Valea Pogoniciului a facut parte din Ducatul lui Glad, întins pe întreg teritoriul Banatului, mărginit de Tisa, Mureş, Dunăre, Carpaţi şi împreună cu slavii, respectiv, o parte din hunii aşezaţi au consolidat cetăţile , drumurile , aşezările vremurilor.

Împărţirea Imperiului roman în două ,Cel de Apus cu capitala la Roma şi cel de Răsărit ,cu capitala la Constantinopol, a avut consecinţe de lungă durată pentru vechiul teritoriu al Daciei ; Patriarhul de la Constantinopol impunând din sec VII limba greacă ca limbă oficială şi “ ortodoxia” ca religie după schizma din 1054.

Aşadar pe teritoriul Banatului a pătruns stăpânirea bizantină care a durat până în anul 1453 , o dată cu căderea Constantinopolului sub ocupaţia Imperiului Turc. Să remarcăm că notarul anonim al Regelui Bella a Ungariei, la începutul mileniului (anul 1000), vorbeşte despre întinderea Ducatului lui Glad şi de acţiunile maghiare împotriva românilor şi slavilor din sudul şi estul Ducatului. Sudul Ducatului fiind Caraş-Severinul de astăzi şi o parte din Timiş( Vezi şi Djuvara N, 2010).

În jurul anului 896-897 regele Arpad al Ungariei atacă Banatul, î-l înlătură pe voievodul slavo-român Glad şi o parte din teritoriu devine vasal Ungariei. Abia regele Ştefan Cel Sfânt (997-1038) cucereşte întreg ducatul lui Glad după ce î-l învinge pe voievodul Ahtum urmaşul lui Glad, Valea Pogoniciului intrând sub stăpânirea maghiară. Şi această perioadă istorică frământată a meleagurilor noastre a asigurat continuitate, asimilare şi conveţuire dovada fiind descoperirile arheologice, denumirile uneltelor şi obiceiurile transmise din generaţie în generaţie.

3.3. Insemnele medievale :

Administaţia maghiară a introdus în Banat organizarea pe comitate

Caraş ( an 1247) ,Cenad (1187), Timiş (1175), Lugosh (1325), Iliad(1325) , Comiat(1369) zona noastră făcând parte din comitatul Comiat, Caraş ,Lugosh, alternativ.

Un raport din 1369 pentru rectificarea hotarelor districtelor, păstrat în

arhiva Capitului din Cenad[26] menţionează comitatul Comiat că ar fi avut reşedinţa în Bazinul Pogoniciului, în locul numit tot Comiat, el dând numele districtului.

Districtul Comiat se suprapunea bazinului superior al râului Pogonici,

mărginit de Munţii Dognecei şi Arenişului la Sud, Dealul Sacoş-Zăgujeni

coborând spre nord în Valea Pogoniciului, fiind închis ca într-o cetate de

dealuri, grupând sate româneşti, printre care: Zorlenţu Mare, Remetea - Pogonici, Valeapai, Duleu, Valea Mare, Cornet, Călugăreni, Dezeşti, Fârliug, dispuse dealungul Pogoniciului[27].

De remarcat că în această perioadă s-au aşezat şi alţi slavi în localităţile Caraşova, Iabalcea, Nermet, Rafnic, Vodnic, Scăiuş, Visag dar şi în altele ca : Bocşa, Berzovia , Măureni, Ramna, Duleu , în grupuri mai mici.

Perioada în care Iancu de Hunedoara a fost guvernator, apoi fiul său Matei Corvin a fost regele Ungariei , regiunea Banatului a cunoscut o dezvoltare înfloritoare chiar dacă s-au purtat războaiele cu turcii. În zona noastră ,dar şi în cea sârbească este cunoscut cântecul “ Iancule Măria ta , Apără acum cetatea, Bălgradul(Belgrad nu Alba Iulia) ca să nu cadă, turcilor ca şi o pradă “[28].

Să remarcăm faptul că regele Mathias Corvin îl numeşte pe Paul Chinezu Comite de Timişoara şi Ban al Severinului în anul 1478, sub conducerea lui s-a întâmplat colonizarea sârbească din sud-vestul Banatului, perioadă de avânt înfloritor a ţinutului.

În timpul stăpânirii turceşti 1552-1718 , o perioadă importantă (106 ani), Comitatul de Lugosh şi Caransebeş a fost sub stăpânirea maghiară, abia din anul 1658 a intrat în paşalâcul turcesc de Timişoara până în anul 1718.

Luptele permanente împotriva expansiunii europene a turcilor, dusă de Austria , aliaţii germani şi polonezi (Ian Sobieski),veneţieni şi ruşi a condus, în cele din urmă, la stoparea înaintării spre centrul Europei şi la eliberarea teritoriilor ocupate.

Prinţul Eugeniu de Savoia cucereşte Banatul şi capitala Timişoara, din mâna turcilor, iar prin pacea de la Pojarevacz din 21 iulie 1718 , tot ţinutul devine teritoriu al Imperiului Habsburgic, mai precis al Coroanei Imperiale a Austriei.

Din această perioadă zbuciumată ne-au rămas puţine repere istorice, totuşi spaima străbunicilor noştri faţă de stăpânirea turcească, transmisă generaţiilor următoare, a fost integrarea rapidă în structurile politico-administrative ale Imperiului habsburgic, a locuitorilor Văii Pogoniciului.

3.4. Insemnele capitalismului premodernist :

Dragă cititorule , te rugăm ca de acum încolo să urmăreşti cu mare atenţie cum ştiu conducătorii Imperiului , dar şi cei locali să urnească populaţia din Banat spre muncă, competiţie, dezvoltare chiar şi cu ajutorul structurilor militare.

Să nu uităm că şi generaţiile lor “Şi-au trimis toate visele Pe front, în linia întâi ...” iar visele noi … “ le-au ocrotit la piept… “ pentru continuitate şi istorie.

Sublinierea noastră cât mai fină va cuprinde şi numele conducătorilor :

Întronarea ca împărat al Sfântului Imperiu Roman, Rege al Boemiei şi Ungariei a lui Carol al VI-lea (1711 – 1740), fiu al împăratului Leopold I ;

Din 1716-1734 Guvernator al Banatului este numit Contele Claudius – Florimund Mercy care decide :

1. Organizarea şi apărarea militară ;

2. Construirea în Ciclova Montană a primului cuptor de topit minereul de cupru ;

3. Popularea zonei ,Banatului cu colonişti din Oltenia, Mehedinţi;

4. Lucrarea pământului cât mai mult şi bine ;

5. Crearea “Breslelor meşteşugăreşti”; La Duleu , Bresla oierilor, cojocarilor, croitorilor, morarilor cu centrul la Lugoj ;

6. Exploatarea minieră de către Aerarul Austriac;

7. Prima Colonizare caroliană 1718-1740 din Tirol şi Boemia;

8. 1719 Primul furnal la Bocşa Montană ;

9. 1722 al doilea furnal la Bocşa Montană ;

10. 1724 refacerea parţială a Băilor Herculane ;

11. 1728 se deschide mina de neferoase Moldova Nouă;

12. 1730 se deschide mina de cupru Sasca Montană;

Din 1740-1780 Împărăteasa Imperiului Habsburgic este Maria Therezia fiica lui Carol al VI-lea ;

Poza 10 Poza 11

ÎMPĂRĂTEASA LA ÎNCEPUT ÎMPĂRĂTEASA LA MATURITATE

DE DOMNIE

Priviţi-I frumuseţea şi simplitatea unei Mari Regine care în cei 40 de ani de împărăţie a dezvoltat şi condus Imperiul cu un echilibru demn de remarca istoriei şi în plus a născut 14 copii. Asta da mentalitate de Regină !

Deciziile ÎMPĂRĂTESEI pentru BANAT :

1. Colonizarea tereziană 1744 – 1772 ;

2. 1771 Se nasc Uzinele de fier Reşiţa cu cele două furnale aprinse la 3 iulie ;

3. 1767 Se înfinţează Regimentul de graniţă romano-bănăţean nr 13 la Caransebeş ;

4. Colonia Steierdorf din Anina venită din Styria Austria;

5. 1780 Introducerea Cărţii Funciare în Banat;

Din 1780-1790 Împăratul Iosif al II-lea fiul Mariei Therezia se urcă

pe tron şi decide pentru Banat:

1. Valul al III-lea de colonizare “ Iosefină “ ;

2. Plutăritul lemnelor pe râul Barzava ;

3. Recesământul populaţiei din Banat ;

4. Mathias Hammer descoperă antracitul în pădurile Aninei şi se începe exploatarea lui ;

Din 1792-1835 Împăratul Francisc I se urcă pe tron şi decide pentru

Banat:

1. Refacerea Băilor Herculane ;

2. Heinrich Hensh deschide mina de cărbune din Steierdorf ;

3. Uzinele de Fier Reşiţa realizează primul export de 20.000 proiectile de tun către Regatul Neapole ;

4. Colonizarea Văliugului cu locuitori din Austria ;

5. 1796 - Farmacistul Knoblauch fondează prima farmacie la Oraviţa;

6. 1803 - Franz Hoffman întemeiază Uzina de Fier Rusca Montana;

7. Fraţii Franz , Ferdinand şi Anton Hoffman înfiinţează Uzina Siderurgică din Oţelul Roşu “Ferdinandsberg”;

8. 1812 - primele monede din cupru bătute la Ciclova cu capul lui Franz I ;

9. 1817 – Inaugurarea Teatrului din Oraviţa de către Împăratul Franz I cu soţia ;

10. 1822 – Biebel deschide cariera de marmură Ruschiţa ;

3.5. Însemnele capitalismului modern ;

Din 1835 Împăratul Ferdinand I (1835-1848) se urcă pe tronul Imperiului Habsburgic şi decide pentru Banat :

1. 1845 se deschide mina de aur de la Oravita de către inginerul Sigmund Horvath pe lângă spălătoriile de aur existente la Caransebeş, Bozovici, Zlatiţa dominate de către ţigani ;

2. 1847 Calea ferată a cărbunelui Oraviţa – Baziaş, Drumul săpat în munte Anina – Oraviţa şi gara Oraviţa ;

3. 1848 – Revoluţia condusă de “capitanul - suprem “ Eftimie Murgu născut în Rudaria şi adoptat de Adunarea de la Lugosh din 15-27 iunie 1848.

Din 1848 Împăratul Franz Iosef (1848-1916) se urcă pe tronul habsburgic , vezi poza 12 :

Poza 12

şi decide pentru Banat :

1. 1852 – Prima vizită a Împăratului în Banat ;

2. 1855 – Intrarea capitalului STEG în Banat mai cu seamă în Banatul de

munte şi dezvoltarea extraordinară a acestei zone ;

3.1863 – Inaugurarea “Semeringului Bănăţean “ calea ferată Oraviţa –

Steierdorf – Anina , drumul Anina – Steierdorf – Bozovici , barajul Klaus pe Bârzava ;

4 1872 - Uzinele Reşiţa construiesc primele locomotive cu abur ;

5 1879 – Se deschide calea ferată Timişoara - Orşova ;

6 1881 – se unesc Comitatele Caraş şi Severin în Comitatul Caraş-Severin cu sediul la Lugosh ;

7 1890 – 1 Mai primele demonstraţii la Reşiţa ,Anina şi Bocşa pentru ziua de lucru de 8 ore ;

8 1896 – Inaugurarea Canalului navigabil Porţile de Fier de către Împăratul Franz Iosef , regele Serbiei Alexandru I, regele Romaniei Carol I din poza alăturată :

Poza 13

9. 1914 – Începe Primul Război Mondial , unde Uzinele STEG din Reşiţa

furnizează arme şi muniţie pentru Puterile Centrale devenind una dintre

cele mai puternice industrii din Balcani ;

La această dezvoltare impetuoasă a Banatului Montan au participat şi o parte din locuitorii Văii Pogoniciului , fapt confirmat prin cumpărarea de case , terenuri agricole sau păduri în localităţile adiacente cu banii câştigaţi la Reşiţa şi în minerit. Menţionăm câteva familii Ţepus , Zaicu , Groza, Franţ din Duleu , Pele , Bandu din Barbosu, familia Roşonilor din Valea Mare , care au cumpărat terenuri cu banii câştigaţi la Bocşa, Reşiţa, Ciclova, Anina, Oţelu Roşu , Caransebeş.

De remarcat că cele 15 familii de ţigani stabiliţi în Duleu (1910 –

1930) au cumpărat casele şi grădinile cu aur adunat de la spălătoriile din Caransebeş , Oraviţa ,Ciclova .

3.6. Însemnele Marii Uniri ;

Să nu uiţi Darie : “ Mi-am trimis toate visele Pe front, în linia

Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise noi

aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

1. 1918 – 1919 Terminarea Primului Război Mondial şi realizarea Marii Uniri a României ;

2. 1919 – 1921 Se instalează administraţia românească în tot Banatul ;

3. 1920 – 1948 Uzinele Reşiţene se transformă din STEG în societatea română pe acţiuni UDR – “Uzinele şi Domeniile Reşiţa”

4. 1921 – Reforma Agrară şi împroprietărirea participanţilor la război ;

5. 1930 – 1940 Dictatura regală a lui Carol al II-lea ;

6. 1929-1933 Criza Mondială Economică care a afectat cel mai mult zona Banatului industrializat, muncitorii dulăieni de la Uzinele Reşiţene,Bocşene, Ferdinand – Oţelu Roşu, Minele Anina, Dognecea, Lupac fiind nevoiţi să se întoarcă în sat la munca câmpului până în anul 1936 când o parte din ei reiau lucrul ;

7. 1933 – 1940 Vizita regelui Carol al II-lea cu fiul său Mihai în ţară , inclusiv la Băile Herculane şi Banat pentru impulsionarea dezvoltării economice şi pregătirea celui de-al II – lea Război Mondial;

8. 1939- 1945 al Doilea Război Mondial ; participarea locuitorilor din Valea Pogoniciului şi împrejurimi la Jertfa Marelui Război ;

9. 1945-1948 – Începe reforma agrară care nu se finalizează, dar naţionalizarea marilor proprietăţi private se realizează, excepţie fac câteva societăţi cu brend ridicat (vezi Guban Timişoara, semiprivatizată , etc.) ;

10. 1945 – 1956 –Perioada luptei partizanilor în munţi împotriva

dominaţiei sovietice şi a eşecului reformei agrare în regiunea

noastră ; Această perioadă este foarte bine reliefată în lucrările

consăteanului nostru Iosif Loga Cireşan ,Locuri, Fapte şi Oameni, în

Modus P.H., Reşiţa 1997 , Arestarea Mea, Editura Marineasa,

Timişoara 2004, pe care cu drag le recomandăm pentru aprofundarea

perioadei istorice Dulăiene.

3.7. 1948- 2000 Însemnele Marelui Război Rece al Planetei ;

Să nu uiţi Darie : “ Mi-am trimis toate visele Pe front, în linia

Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise noi

aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

Cronologic Războiul Rece se declansează începând cu anii 1963, aşa cum este menţionat în documentele vremii, noi l-am decalat cu 11 ani mai devreme întrucât ,aproximativ, din 1947-1958 capitalul străin s-a retras din România , pe toate căile, iar alte finanţări din Europa de vest sau SUA nu au mai intrat în ţară. Mai mult, după naţionalizarea Uzinelor şi Domeniilor Reşiţene a urmat o perioadă de concedieri masive , lipsa comenzilor şi a unui viitor imediat resimţindu-se din plin. Cei 32 de muncitori din Duleu care lucrau la UDR, la Bocşa, la minele din Anina şi Dognecea, la uzinele Ferdinand din Oţelu Roşu s-au întors acasă la agricultură şi creşterea animalelor. Abia după 2 ani o parte din ei au fost reangajaţi la vechile locuri de muncă, reluîndu-se ciclurile industriale pe baza capitalului intern de stat.

Perioada Războiului Rece se împarte în 3 subperioade :

1. 1948 – 1969 Perioada naţionalizării , colectivizării forţate, crearea intreprinderilor de stat în agricultură, dezvoltarea industriei cu capital românesc ;

2. 1969-1980 Perioada dezvoltării social-economice cu capital

românesc şi capital al Băncii Mondiale, marele reviriment economico-

social al României ;

3. 1980 – 1990 Perioada grea a achitării datoriei externe a României şi continuarea marilor investiţii, effort semnificativ dar important pentru BRENDUL ROMANIEI [29] ;

4. BRENDUL ROMANIEI :

4.1 INDUSTRIA CONSTRUCŢIILOR , MATERIALELOR DE

CONSTRUCŢII cu un capital potenţial de 9.5 miliarde dolari ;

4.2 INDUSTRIA PETROCHIMICĂ cu un capital potenţial de 15,5 miliarde dolari ;

4.3 INDUSTRIA SIDERURGICĂ , CONSTRUCTOARE DE MAŞINI , UTILAJE, NAVALĂ cu un capital potenţial de 18,9 miliarde dolari ;

4.4 INDUSTRIA ELECROTEHNICĂ, ELECTRONICĂ, CALCULATOARE ,HARD ŞI SOFT cu un capital potenţial de 12,5 miliarde dolari ;

4.5 INDUSTRIA MOBILEI, PRELUCRĂRII LEMNULUI, PIELĂRIEI,

COVOARELOR, MĂTĂSII cu un capital potenţial de 11,9 miliarde dolari ;

4.6 INDUSTRIA ALIMENTARĂ , ZOOTEHNICĂ, VINI -VITICOLĂ, POMICOLĂ cu un capital potenţial de 16,2 miliarde dolari ;

4.7 INDUSTRIA DE AVIAŢIE , ARMAMENT, NUCLEARĂ cu un capital potenţial de 25,5 miliarde dolari ;

Total capital potenţial 110 miliarde dolari ;

Ştiintele şi ingineriile economice serioase spun ca un asemenea capital poate produce pe an aproximativ 440 - 550 miliarde dolari produs intern brut pe an, adică 27500 dolari pe cap de locuitor din România pe an, sau un venit pentru fiecare român de 5500 dolari pe an , dacă ne raportăm la o populaţie de 20 milioane locuitori[30].

Dacă mai adăugăm la capitalul potenţial al Brendului României şi capitalul potenţial al Băncii Naţionale a României de 28,2 miliarde dolari, atunci putem anticipa ce forţa economică, militară şi politică ar fi avut România în zona noastră.

Observaţie : Nu am pus la socoteală celelalte activităţi economice, care nu fac parte din Brend, dar l-au susţinut, vezi veniturile din proprietatea privată, bănci comerciale, turism, turism balnear, sănătate, invăţământ, cultură, etc.

Aşadar stimaţi şi onoraţi cititori cam aşa a calculat administratia României din timpul Războiului Rece, “Conducerea Ţării şi a “ Treburilor Ei” model luat în proporţie de 70% din Administraţia Imperiului Habsburgic, bineînţeles cu adaptările ,coordonatele şi situaţiile concrete ale timpului.

Cine nu preia din istoria politică, administrativă, economică şi militară a predecesorilor lui procente importante de administrare, nu are continuitate în viitor pentru generaţiile care urmează !!.

3.8 1990 – 2000 Încheierea Războiului Rece, Marea trădare

Gorbacioviană, crearea noilor topologii mondiale ;

Să nu uiţi Darie : “ Mi-am trimis toate visele Pe front, în linia

Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise noi

aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

3.8.1 1985-2000 Marea trădare Gorbacioviană, Marea trădare a României şi intereselor ei :

Marea trădare Gorbacioviană a însemnat, la nivel planetar, reîmpărţirea sferelor de influienţă pe glob, a însemnat degringolada economico-socială din spaţiile politico-economice trădate, prin introducerea unei noţiuni absurde, fără definiţie,conţinut şi precedent în istoria lumii : “Perestroica” sau fereastra trădării istoriei, a jumătate din glob.

S-a văzut că în topologia mondială a Războiului Rece dezvoltarea economico-socială inegală , circulaţia capitalului defectoasă, statele lumii s-au dezvoltat inegal, altele au stagnat, altele au regresat, altele s-au grupat în structuri politico – economice de coeziune generând un progress economico-social fără precedent. Din această categorie a făcut parte regiunea Banat.

În acest context , a veni cu o “ TRĂDARE” de interese sub pretextul Perestroicăi, a însemnat declanşarea fenomenului de fărâmiţare a unor structuri de coeziune şi absorbţia sistemelor politico-economice slabe de cele tari.

La aceste fenomene globale a asistat şi localitatea noastră, neputincioasă, deşi istoria locului a mai trecut prin etape asemănătoare în perioada popoarelor migratoare, alungării turcilor, instaurarea Imperiului Habsburgic în prima parte, Marea Unire în prima parte, instaurarea Marelui Război Rece. Regresul economico-social al localităţii Duleu, după trădare, este la tot pasul şi afectează pe termen lung mentalitatea locuitorilor, starea materială şi socială , dar şi viitorul lor. Ei sunt atât de bulversaţi de prezent şi viitor încât a le vorbi de unitate, de coeziune, de apărarea şi consolidarea proprietăţii, de competitivitate este ca şi cum le-ai cere sinuciderea economică , sinuciderea socială.

Dacă înainte vreme mai puteai vorbi de onoare, de disciplină administrativă, socială, economică, de apărarea intereselor comunitaţii, acum aceste valori nu mai există, ele sunt înlocuite cu interesul individual , cu interesul imediat, în scopul unui câştig economic personal sau pur şi simplu pentru că şi Gorbaciov a trădat, Iliescu a trădat, Casa Regală a trădat, etc…

NU ESTE BINE DOMNILOR ,TREBUIE SĂ NE

CUNOAŞTEM DIN GREU ISTORIA !!!!!!

3.8.2 2000 -2015 Absorbţia României în NATO şi UNIUNEA EUROPEANĂ ;

Absorbţia României în NATO şi Uniunea Europeană a fost ca o consecinţă firească a intereselor structurilor de coeziune militaro-politico-economice mai tari, mai puternice.

Constatăm că după absorbţie distribuirea resurselor militaro-politico-economice se face după reguli matematice, care sunt dezavantajoase PENTRU NOI, fără să ţină seama de necesităţile imediate ale ţării şi a locuitorilor ei, a locuitorilor Văii Pogoniciului. Dacă la nivelul structurilor internaţionale de coeziune se întâmplă aşa, atunci Administraţia Ţării trebuie să ia toate măsurile de continuare a dezvoltării economico-sociale şi militare din timpul Războiului Rece adaptate la cerinţele actuale şi noilor tehnologii.

Mai constatăm că exemplul de trădare a lui Gorbaciov a fost urmat în multe ţări, dar mai ales în Romania, de zeci ,sute , mii chiar zeci de mii de persoane, fenomenul bulversând şi unele din structurile de coeziune. Ar fi multe de spus , ne oprim aici cu regretul ca Administraţia de la Bucuresti de după Războiul Rece nu a înţeles nimic din Istoria Daciei şi a României, au învăţat sigur după alte istorii.

3.8.3 2015 – 2030 Diagnoze şi prognoze Bănăţene ;

Dacă în perioada Războiului Rece , Banatul a fost zona cea mai industrializată a României, datorită politicilor din Imperiul Habsburgic, continuităţii lor în perioada României Mari, până în anii 1990, acum marile capacităţi de productie bănăţene au fost închise, capitalul uman format în 250 de ani distrus, astfel încât doar ici şi colo , dezechilibrat, mai găseşti câte o filială a capacităţilor de producţie străine, unde se urmăresc interesele lor.

Este ştiut faptul că marile capacităţi de producţie trebuie susţinute de bănci puternice şi loiale care au interese convergente, ori lipsa de viziune a conducătorilor a dus la interese divergente între cele două entităţi.

Aşişderea ,renunţarea la sistemul de apărare militar al Banatului de Munte, este o crimă cu premeditare pentru generaţiile prezente şi viitoare în cazul unor dezastre militare sau civile. Acest concept dar şi realitate are o vechime de 100 ani, fiind perfecţionat continuu şi dezvoltat. Păcat că înaintaşii noştri s-au chinuit atâta, au suferit, au murit în războaie , calamităţi ,pentru a ne construi locuri de muncă, spaţii de refugiu şi apărare, în caz de dezastre naturale, războaie clasice sau moderne. Noi le-am distrus !!! pentru ca ne-a lipsit şi ne lipseşte un Claudius - Florimund de Mercy…

Prognoza bănăţeană până în 2030 spune că degringolada economico-socială va continua aproape de acest an, migraţia bănăţeană spre Timişoara, Lugoj şi Arad se va intensifica, Banatul de munte , Oţelu-Roşu , Caransebeş, Reşiţa, Oraviţa, Moldova Nouă, Bocşa se vor stinge economic, migraţia internă puternică spre cele trei oraşe se va accentua cât şi migraţia externă. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu locuitorii Văii Pogoniciului, la ei migraţia externă este în floare, formarea micului capital personal începe sa prindă contur, fiind vorba doar de timp pentru acumulare.

Consătenii noştri încep să facă distincţia între politică şi disciplina organizării administrative , devin constienţi de importanţa capitalului, a asocierii, a rolului comunităţii dar şi a Statului abia acum. Deşi este târziu , vor trebui sacrificate de Stat câteva zeci de generaţii…

Atentie Conducători !!! Aşa spun ei ,Depinde care Stat … !

CAP 4. VIAŢA ECONOMICĂ , SOCIALĂ , CULTURALĂ ŞI RELIGIOASĂ A

LOCALITĂŢII ÎN PRINCIPALELE PERIOADE ISTORICE.

4.1. Viaţa economico - socială , culturală, religioasă sub dominaţia Imperiului Habsburgic , pană la Marele Război Rece ;

Viaţa economico – socială şi religioasă o prezentăm începând cu dominaţia imperiului habsburgic deoarece faptele au fost înregistrate pe documente şi păstrate în arhive din această perioadă cel mai bine. Înainte de stăpânirea habsburgică, ocupaţia turcească pe aceste meleaguri nu a păstrat , în localităţile Banatului din zona Văii Pogoniciului, înregistrări administrative organizate despre viaţa economico-socială, culturală, investiţională, de colectare a birurilor, etc. Este cunoscută în hotarul Duleului, din vremea stăpânirii turceşti, doar Groapa fetelor , locul unde au fost batjocorite şi decapitate 80 de fete pentru că familiile lor nu au putut achita birurile, aşa cum este legenda satului din amintirile bătrânilor. Aşadar trecem direct la perioada habsburgică.

Principii politice şi economico-sociale ale Imperiului Habsburgic :

a) Intărirea, ordinii , rigorii şi disciplinei în Imperiu ;

b) Apărarea graniţelor Imperiului de turci, şi alte popoare dornice de migrare armată în Imperiu ;

c) Dezvoltarea industrială , agricolă ,forestieră, bancară, organizarea meseriaşilor în bresle pe întreg Imperiul ;

d) Dezvoltarea infrastructurii ,drumuri pietruite, căi ferate, viaducte, poduri , iluminare străzi, dezvoltare cultură, teatre, dezvoltare sănătate, farmacii, spitale, sanatorii, băi termale ;

e) Recesământul populaţiilor din Imperiu ;

f) Cartea funciară a teritoriului Imperiului ;

g) Dezvoltarea învăţământului în fiecare localitate a Imperiului ;

h) Deschiderea de farmacii sau drogherii, construcţia de spitale în fiecare localitate industrială ;

i) Desecarea mlaştinilor,şi fertilizarea pământurilor slab productive;

j) Încurajarea creşterii animalelor de toate felurile ;

k) Organizarea de târguri regulate pentru breslele de meşteşugari, agricultori, apicultori, oieri, croitori, etc ;

l) Construcţia de teatre, cluburi şi organizaţii ale obştilor de toate felurile ;

m) Colonizarea Imperiului şi a Banatului cu populaţii interesate;

n) Răspunderea instituţiilor imperiale pentru fiecare cetăţean şi bunurile lui (dezvoltarea jandarmeriei) ;

Cu aceste principii au trăit strămoşii noştri şi de aceea trebuie să le cunoaştem modul de viaţă, principiile, realizările, greşelile şi visele lor. Nu putem să ignorăm istoria locurilor unde ne-am născut dar şi a părinţilor, bunicilor şi străbunicilor noştri.

Evident că aceste principii au fost implementate şi în Banatul de munte, în localitatea Duleu şi împrejurimi. Povesteau străbunicii că disciplina, ordinea şi respectul s-au întronat repede în hotarele noastre pentru că amprenta dominaţiei turceşti a produs răni semnificative la populaţia băştinaşă fiind sătulă de abuzuri, biruri, jafuri şi crimele turceşti. Sărăcia, bolile, furturile, distrugerile, dezordinea erau la ele acasă , peste înţelegerea locuitorilor. Aşadar disciplina imperiului habsburgic a fost binevenită, locuitorii harnici ai comunităţilor din Duleu şi împrejurimi beneficiind de protecţia jandarmilor habsburgici. Hoţiile şi furturile au scăzut vertiginos , sosirea lunară a jandarmilor în localitate fiind şi prilej de pedepsire a hoţilor adunaţi la Comanda din centrul satului, lângă Piatra Osândei, azi obiect de muzeu în aer liber.

S-a promovat , în comunitate, spiritul de muncă, apărarea averii, protecţia locuitorilor, patriotismul local şi imperial, dezvoltarea economică, modernizarea utilajelor agricole, de vinificaţie, de tăbăcărie, războaielor de ţesut, maşinilor de cusut aduse din imperiu. Pe marile moşii din Valea Pogoniciului s-au înfinţat culturile de zarzavat (Ioanovici - Duleu, Riesz Valeapai ), plantaţiile extensive de vie ( Codru – Valea Mare, Duleu, Bărbosu), fermele de vaci şi oi din Duleu, Valea Mare, Bărbosu, Valeapai.

Locuitorii au fost încurajaţi şi de investiţiile masive aduse în Banat, la construcţia de drumuri noi, refacerea drumurilor vechi, pietruirea lor, dezvoltarea târgurilor, construirea de biserici, construirea de fabrici, obligativitatea pruncilor de a frecventa şcoala, îndrumarea tinerilor în căsătorire , după obligaţiile militare. Toate aceste amprente social-economice au condus la o nouă mentalitate şi ţinută a locuitorilor devenind mai harnici, mai organizaţi, mai disciplinaţi, mai bogaţi, înţelegând că întodeauna comunitatea este pe primul loc şi apoi individul. Solidaritatea religioasă, locală , imperială a fost promovată cu orice prilej , dar şi pusă în practică prin tot felul de colecte , respectiv munci în slujba comunităţii, breslelor sau a imperiului. Pe structura organizatorică bisericească au fost implementate , evidenţa documentelor venite din vârful imperiului şi răspunsul autorităţilor locale spre vârful imperiului. Preoţii , şefii parohiilor, fiind interfaţa de comunicare şi de evidenţă a hotărârilor venite de la Viena şi Budapesta scrise în registre de evidenţă până în zilele noastre. În paginile ce urmează exemplificăm prin copii din documentele vremii a unor fapte reale consemnate şi reproduse în lucrarea de faţă.

De asemenea prezentăm situaţii economico-sociale specifice locului din perioadele menţionate ,persoane şi grupuri de persoane din localitatea Duleu sau vecinătăţile apropiate.

Lăsăm la indemâna cititorului înterpretarea documentelor, a fotografiilor , mesajelor vremii, noi încercând, doar, să sugerăm părerea noastră despre succesiunea vremurilor, faptelor şi a conexiunilor.

Poza 14

Poza 15

Prezentăm în aceste pagini 14 şi 15 reproduse din “ Registrul de procese verbale şi însemnări” ale parohiei din Duleu contribuţia sătenilor cu 10 fl , alături de localităţile Sipet 20 fl, Cadar 15 fl, Dubosu 10 fl, Ersig 10 fl ,Valeapai 10 fl, Valea Mare 5 fl si Vermeş 5 fl, în anul 1869 la 20 noiembrie , localitatea Caransebeş. Se observă în dreapta semnătura episcopului diecezan de Caransebeş Ioan Popasu iar în stânga semnătura protopresbiteriu A. Ioanoviciu. Remarcăm în acest raport şi împrumutul făcut deputatului Iulian Ianculescu cu precizările de recuperare a acestuia. Prin aceste înscrisuri demonstrăm că sub împăratul Franz Iosef imperiul habsburgic a avut şi în localităţile din Banat, menţionate mai sus, o bună organizare şi evidenţă de invidiat pentru acele vremuri . Limba în care erau întocmite înscrisurile se vede ca era româna. Mai remarcăm faptul că Duleul era o localitate cu un potenţial economic mediu în raport cu celelalte localităţi enumerate mai sus în document.

Poza 16

Prezentăm mai sus în poza 16 cercurile de alegeri organizate pe cele 6 zone reprezentate de însăşi localităţile din manuscris : Lugoj, Zorlenţu Mare , Făget , Oraviţa , Bocşa, Sasca stabilite în şedinţa consistorială din Caransebeş , 09 ianuarie 1869 , semnează Episcopul Diecezan

Ioan Popasu. Localitatea Duleu a facut parte din cercul Lugoj, Voiteni, Oraviţa, Caransebeş sau Bocşa în funcţie de vreme şi conducători.

Poza 17

În manuscrisul copie, de mai sus, poza 17 remarcăm interesul special manifestat de către imperiul habsburgic, biserică, comunitatea locală, pentru frecventarea şcolii. Manuscrisul reprezintă “Conscrierea pruncilor şi a pruncelor îndatoraţi a cerceta şcoala”, dat la 13 august 1870 spre ştiinţă la toate localităţile din imperiu, inclusiv la Duleu, sub semnătura episcopului diecezan Ioan Popasu.

În această perioadă învăţători ai şcolii au fost Nistor Damşa(preot) şi Ilie Creinicescu (învăţător) (1868-1900). Preotul Nistor Damşa a venit din Ardealul de deal şi câmpie ,regiunea Bihorului , stabilindu-se cu familia în localitatea Duleu ( vezi arborele genealogic în anexe).

Ilie Creinicescu este fiul invăţătorului Avram Crainicescu (1820-1868) şi nepotul învăţătorului Pavel Creinicescu (1780-1820). Învăţătorul Pavel Creinicescu a venit din Oltenia şi s-a stabilit în localitatea Duleu unde a creat o dinastie de continuitate şi românism în şcoală, timp de 121 de ani, predând ştafeta din tată în fiu.

Ilie Creinicescu s-a stins din viaţă în anul 1915 şi a urmat la catedră, pentru scurt timp, fiul său Romulus Creinicescu care s-a mutat la Sacoşul Mare.

Învăţătorul Aurel Creinicescu fiul lui Romulus Creinicescu a fost la catedră în perioada 1928-1929 timp de 6 luni , după care s-a mutat la Sacoşul Mare cu catedra , să-l îngrijească pe tatal său Romulus bolnav şi cu probleme de vedere. Este important de remarcat că învăţătorii mai sus mentionaţi, veniţi din Oltenia s-au integrat repede în rigorile şi cerinţele Imperiului Habsburgic aducându-şi o deosebită contribuţie la învăţământul imperial dictat de la Viena sau Budapesta.

Principiile enunţate mai sus se regăsesc pe întreg teritoriul Imperiului , inclusiv la Duleu şi nu a existat nici cel mai mic rabat de la ele indiferent de avere, poziţie socială, grad militar sau demnitar ;

Este remarcabil acest exemplu de împrumut şi restituire integrală a sumei, pentru un deputat al locului ,din Dieta de la Budapesta.

Asemenea împrumuturi, comunitatea din Duleu, a mai făcut şi pentru alte personalităţi ale vremurilor în condiţii de achitare integrală, pentru episcopie, pentru oficiul protopresbiterial, pentru mirenii delegaţi etc. Mai precizăm că un rol deosebit a parohului localităţii a fost şi acela de a sprijinii şi ajuta organizarea meseriaşilor şi agricultorilor, din parohie, în bresle şi asocieri. Parohul localităţii a conlucrat cu epitropii bisericii, cu învăţătorii şi primarii comunali, cu funcţionarii cărţii funciare, cu localnicii gradaţi din structurile militare, cu localnicii mai înstăriţi.

În acest fel punerea în practică a deciziilor structurilor administrative centrale imperiale venite de la Budapesta sau Viena era urmărită prin structurile bisericeşti şi a putut fi implementată în comunitatea dulăiană dar şi în celelalte învecinate.

Bătrânii satului povestesc că în fiecare sat se aflau locuri de comunicare cu sătenii fie în “oborul bisericii” ,fie la “comandă” (curtea primăriei), fie lângă arborele secular din centrul satului, lângă care se găsea şi “piatra osândei” (piatra pedepselor).

In localitatea Duleu “piatra osândei “ încă se mai păstrează ca o piesa a punctului muzeistic în aer liber , iar cei bătrâni îşi amintesc că ar avea o vechime de aproximativ 500 de ani, de pe vremea turcilor.

Poza 18

Imperiul habsburgic introduce reguli şi rigoare pentru tineri şi tinere cu privire la căsătorie , la serviciul militar, la celelalte servicii din comunitate în poza 18. Acelaşi episcop Ioan Popasu semnează si distribuie această înştinţare către toţi preoţii parohi din episcopie la data de 30 mai 1874. Să remarcăm că informarea cetăţenilor imperiului prin structurile bisericeşti până la nivel de parohie a fost totdeauna oportună, de calitate, sigură şi precisă.

Mai adăugăm remarca folosirii frazelor, propoziţiilor şi cuvintelor de respect, blândeţe, har, bunăvoinţă în toate comunicările din teritoriul Imperiului.

Poza 19

În imperiu se dă o circulară poza 19, pentru cumpărarea unei culori negre fabricată de Carol Dobschin din Budapesta spre folosinţă în întreaga episcopie. Circulara cuprinde preţul pe kilogram , pe jumătate de kilogram, pe sfert de kilogram de culoare şi este dată de Oficiul protopresbiterial din Jebel.

Iată cum structura administrativ-economică a imperiului comunică prin parohii, cu locuitorii din Duleu, informându-i exact despre o noutate comercială pe care o pot folosi, cine este producătorul ,comerciantul dar şi preţul.

Poza 20

În manuscrisul de mai sus, poza 20, avem “Formula de protocol “ pentru alegerea lui Dimitrie Blajovan cu 24 de voturi ,din localitatea Duleu, deputat mirean la sinodul eparhial ordinariu al bordului din Bocşa Montană.

În tabelul din manuscris se observă că a mai candidat la postul de deputat mirean şi Iuliu Petria din Valea Mare care a obţinut doar 10 voturi. Totalul participanţilor la alegerile din cercul nr 22 Duleu – Valea Mare a fost de 34 la data de 20 ianuarie 1891. Iată mugurii democraţiei în Imperiul Habsburgic, pe aceste ţinuturi bănăţene , implicarea instituţiilor locale pentru alegerea deputatului mirean.

Poza 21

În acest manuscris, poza 21, se remarcă copia eparhiei Caransebeşului , “Protopresbiteriatul din Jebel comuna Duleu” ce cuprinde Raportul Oficial cu privire la participarea credincioşilor din parohia Duleu la fondul Metropolitan. Se precizează că în biserica din localitatea cu hramul “ Preacuvioasa Paraschieva” s-au adunat 2 fl şi 4 cr (adică doi florini şi patru cruceri). Dat în Duleu la 8 ian 1883 şi semnat de preotul locului Nestor Damşa şi epitropii Georgiu Groza şi Ioan Colţa.

Să remarcăm solidaritatea, şi rolul comunităţii în administraţia locală bine organizată prin comuniunea bisericii.

Poza 22

Acest tablou vechi , poza 22, s-a găsit la familia Franţ şi se presupune că a fost primit sau cumpărat de la comercianţii italieni care veneau la târgurile din Oraviţa, Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Vârşet sau chiar Belgrad.

Familia Franţ s-a ocupat cu prelucrarea lemnului ( butoaie, scări, obiecte de uz casnic, etc) , a trestiei de baltă şi a nuielelor (coşuri mari de nuiele, trestie sau scoarţă de tei, coşuri de cumpărături pentru femei, etc.) dar şi cu agricultura sau creşterea animalelor.

Concluzionăm că personalitatea locuitorilor dulăieni din perioada imperiului habsburgic poate fi sintetizată în disciplină, ordine, hărnicie, patriotism local şi imperial, viaţă multiculturală şi religioasă bogată, viaţă economico-socială şi culturală a breslelor, siguranţa cetăţeanului din imperiu.

Din motive lesne de înţeles ne oprim aici cu descrierea sumară a localităţii Duleu şi a locuitorilor, în perioada Imperială Habsburgică cu observaţia importantă că vom reveni în altă ediţie ,cu sublinierea că principiile trebuie să le înglobăm în orice regim administrativ. Aşa ne invaţă teoria dezvoltării că lucrurile bune constituie baza progresului iar cele rele devin în noua stare, de măsură nulă.

4.2. Viaţa economico – socială, religioasă de la Marea Unire până la

Marele Război Rece ;

Poza 23 Poza 24

Franţ Ion şi Coluţă Enăşel pozează la Lugoj Franţ Mihai în 19 mai 1923

În poza 23 Franţ Ion şi Coluţă Enăşel imediat după Marea Unire , poză făcută în Lugoj.

Se observă portul popular impecabil , de o curăţenie ireproşabilă şi ţinută somptuoasă ,lucruri păstrate din cei 106 ani ai Imperiului Habsburgic. Opincile cu gurgui şi obielele din picioare sunt frumoase în orice epocă alături de pantofii lui Coluţă. Zulufii lui Ion asezaţi pe frunte sunt la modă în orice perioadă istorică dar şi pălăria lui Enăşel.

Pe Franţ Mihai î-l remarcăm în poza 24 ca reprezentant ai nemulţumiţilor Răscoalei din 1907, pentru că reforma agrară din 1921-1923 se desfăşura anevoios, cu acte întocmite eronat.

Poza 25 poza 26

În Poza 25 Groza Ştefan ,militar în armata habsburgică în anul 1912 ,se observă ţinuta impecabilă, stofa de calitate, centura din piele, pumnalul cu mâner de os, frumos ornamentat. Alăturat acelaşi militar împreună cu soţia în vizită la unitatea militară din Caransebeş.

Groza Ştefan ,Franţ Mihai, Franţ Ion, Coluţă Enăşel participanţi în Primul Război Mondial pe frontul din Italia.

Poza 27

Livretul militar a lui Jivan Petru în poza 27, demonstrează ,fără putinţă de tăgadă, modul riguros de organizare a serviciului militar deşi , în acea perioadă nu existau evidenţe electronice, aşa cum motivează miniştrii României de astăzi. Aşa-i când miniştrii nu înţeleg ce înseamnă evidenţă electronică.

Marea Unire a adus Banatului , bănăţenilor şi locuitorilor dulăieni acel entuziasm specific terminării Primului Război Mondial devastator, în care şi-au pierdut viaţa părinţi şi copii , fraţi şi nepoţi , în floarea vârstei , cu visele noi îmbrăţişate, strânse la piept şi promisiunile României Mari într-o viaţă mai bună , prosperă, în împroprietărirea celor orfani şi săraci, a celor răniţi în război şi deportaţi, a egalităţii , fraternităţii tuturor românilor.

Pălăria pe ureche, capul descoperit cu zulufii peste frunte, ciurcul încastrat cu motive ornamentale ,cureaua lată încrustată, camaşa lungă sau scurtă frumos ornamentată pe margini şi la guler, izmene largi ornamentate , opincile cu obiele înalte până sub genunchi este portul mândru bănăţean din zona Văii Pogoniciului , de la Vermeş, Valeapai, Bărbosu, Duleu ,Valea-Mare până la Remetea Pogonici, Fârliug, Dezeşti, Zorlenţu Mare, Delineşti, Ezeriş, Jupa, Caransebeş, Valea Bistrei, Valea Timişului din munte.

Franţ Ion din poza 23 ,născut în 1895 în localitatea Bărbosu , în familia Franţ Nicolae şi Veta a copilărit în satul natal muncind atât în gospodăria sa, cât şi la plantaţia de vie de 50 ha a familiei Sebestyn Eduard. La 19 ani , în 1914 este înrolat în armata austro-ungară iar dupa 6 luni în garda de la palat, după alte 5 luni este trimis pe frontul italian, împreună cu tatăl său Franţ Nicolae, concentrat prin ordin de mobilizare.

Luptele cu italienii au fost crâncene, în zonele Fiume, Piave sau Doberto spunea el, Groza Toma şi Nedescu Dumitru căpitan dulăian.

Din Duleu şi-au pierdut viaţa un număr de 27 locuitori iar alţii au dezertat (Groza Toma plutonier, Nedescu Dumitru căpitan, Vit Petru sergent, Pau Traian sergent, Laţcu Petru soldat, Bandu Petru soldat, Vasi Petru soldat) predându-se italienilor ; Aceşti dezertori au mai fost denumiti şi “cadre verzi” fiindcă s-au ascuns prin păduri , ferindu-se de jandarmeria austro-ungară.

Cele mai multe victime din zona noastră au fost din localitatea Ezeriş ,51 de persoane. Vom enumera câteva familii care au pierdut copii şi taţi sau fraţi şi au fost cunoscuţi de dulăieni : Ianaş şi Nicolae Stroia, Petru ,Ion şi Traian Drăgan , Petru şi Anton Imbrea, Ianăş Petru şi Traian Necşa, Dumitrie Răduleţ, Petru Guruianu, Petru Rus, Nicolae Zuza, Gheorghe Chincea, Nicolae Nistor. In memoriam familiile şi ezerişenii au ridicat în anul 1938 un monument în centrul localităţii Ezeriş.

Succesele au fost împărţite ba de italieni , ba de armata austro-ungară ; În vara anului 1917 caporalul Franţ Ion este rănit în umăr , îngrijit de tatăl său cu care lupta alături, dar şi de o familie italiană în a cărei casă au fost gazduiţi şi îngrijiţi.

Autorităţile militare austro-ungare i-au retras într-un spital din apropierea Budapestei unde tatăl îşi îngrijeşte fiul rănit, alături de personalul medical. Revoluţia bolşevică din octombrie 1917 îi surprinde la Garnizoana din Budapesta , trimiţându-i apoi, pe frontul din Rusia prăbuşită.

Pe front îl întâlnesc pe consăteanul lor Bulgăr Gheorghe din Duleu care cade prizonier la ruşi şi este reţinut 3 ani pentru munca în colhoz.

De remarcat că în cei 3 ani de prizonierat a învăţat bine limba rusă, lucru ce la ajutat mult în anii 1944-1945-1946 când prin satul Duleu au trecut trupele Armatei Roşii , el vorbind bine, în lima rusă cu ofiţerii , ajutându-i în conversaţia cu autorităţile, evitând fenomenele negative ce puteau să apară în sat.

Contraofensiva Sovietelor nou create în Rusia şi revolta statelor din Imperiu resping armatele austro-ungare şi nemţeşti ducând la prăbuşirea Imperiului Austro – Ungar şi formarea statelor independente la sfârşitul anului 1918.

Franţ Ion şi tatăl său Franţ Nicolae sunt lăsaţi la vatra în septembrie 1918 şi propuşi pentru împroprietărire. La 1 Decembrie 1918 Franţ Ion şi Enesel Coluţă alături de echipa lui Victor Vlad Delamarina au participat la Declaraţia de Unire de la Lugoj.

La terminarea războiului jalea era mare în localitate, 27 de familii din Duleu au dat jertfa războiului iar în sat femeile îşi strigau bocetele şi doinele astfel :

Primavara la arat , sau răniţii : De te duci acasă vere,

Ies plugurile din sat, Spune-i şi soţiei mele,

Fără de nici un bărbat, Că sunt în spital de-o lună

Şi se-ndreaptă spre ogor Şi mi-or pus picior de gumă

Moşii cu nepoţii lor, Şi o mănă de cauciuc,

Nu mai văz tânăr la plug, Acas” la ce să mă duc,

Şi nici patru boi la jug, Plânge mama , plânge tata,

Plugul două vaci îl trag, Amândoi îşi plângeau soarta,

De coarne ţine-un moşneag; Că-năince dă război,

O nevastă supărată, Aveau şi ei doi ficiori,

Strigă hăis ,cea ,câteodată Dar acum după război ,

Şi asteaptă ca să vie, Unul vine din cei doi.

Soţul ei din bătălie.

Doine culese de directorul şcolii din Duleu ,Dorel Teodorescu.

Franţ Ion căsătorit la 19 ani cu Franţ Elisabeta ,fostă Laţcu(din familia Ghincea) , înainte de plecarea la război, îşi reia viaţa de familie în localitatea Duleu , întrucât casa din Bărbosu a ars complet într-un incendiu , întreaga familie mutându-se din Bărbosu în Duleu, peste drum de familia Laţcu , socrii lui.

În anul 1920 are primul copil pe Franţ Ana ,pentru care îşi dedică toată energia să îi pregătească un viitor în România Mare.

Este împroprietărit el şi tatăl lui cu 10 ha de pădure şi 2 ha de teren arabil pe care le îngrijeşte şi exploatează , îndeosebi teiul din pădure, vânzând produsele în piaţa din Lugoj sau pusta Buziaşului (scări, corni, grinzi, partea aţoasă din scoarţa de tei pentru legat via, cozi pentru unelte, mic mobilier de curte,scaune, bănci, clupuri ). Aşa au adunat bani , construind o frumoasă casă peste drum de socrii şi îşi mai cumpără pământ şi pădure la Stârmină şi Dealu Mare. Vezi şi arborele genealogic pentru relaţiile de rudenie.

In anul 1935, fiica lor Ana se căsătoreşte cu Bulgăr Petru senior şi pleacă noră la familia Bulgăr. În 1936 Familia Bulgăr este dăruită cu fiul Bulgăr Petru junior de care mama Ana ,tata şi bunicii Gheorghe şi Elena Bulgăr, Franţ Ion şi Elisabeta se vor bucura până la adânci bătrâneţi. În 1940 Franţ Ion este concentrat la pădurea sa şi a lui Cristea Aurel din sat, împreună cu Bulgăr Gheorghe şi alţi rezervişti, pentru a furniza materialul lemnos, cerut de frontul celui de-al Doilea Război Mondial. Tot în acelaşi an este înrolat şi Bulgăr Petru senior în armată la Regimentul I “Roşiori” din Lugoj alături de superbul cal crescut de el şi bunicul său.

Poza nr 28 Bulgăr Ana şi Petru Poza nr 29 Bulgăr Ana şi Petru

senior Junior

Franţ Ana în poza nr 28, înalta sveltă, frumoasă, la 14 ani renunţă la scoală , se căsătoreşte cu vecinul Bulgăr Petru senior, unul dintre cei mai de vază bărbaţi din sat, înalt, subţirel, frumos, ambiţios şi înstărit, pleacă noră , spre regretul părinţilor, care îşi doreau ginere în casă.

Sunt cunoscute strigăturile satirice a lui Bulgăr , la toate serbările satului în timpul dansului cum ar fi :

Mă-nsurai şi luai pe Ana, Replica Anei : Auzit-am din bătrâni ,

Şi cămaşa-mi coase mama, Că nu-i bun gardul de spini,

Iar pumnaşii de la mână, Nici bădiţa din vecini,

Mi-i coase maica bătrână. Gardu-i bun din scânduri lace

Şi bădiţa dă dăparce.

La 7 mai 1936 se naşte în familia Bulgăr, fiul Bulgăr Petru junior , care reprezintă ţelul şi visele familiei , dar şi a bunicilor Franţ Ion, Franţ Elisabeta din partea mamei.

Vom urmări destinul zbuciumat dar şi interesant al fiului Bulgăr Petru junior până în zilele noastre, un destin de copil orfan,cresut de bunici ,în apropierea mamei, cu o viaţă plină de succese, realizări , de muncă asiduă, îndârjită ,cu ambiţii nemăsurabile.

El poate fi un model de viaţă şi sârguinţă profesională care a luat destinul în piept şi a simţit ca nimeni altul , din generaţia lui şi din alte generaţii , ce înseamnă şcoala, pregătirea continuă, sârguincioasă , respectul aproapelui şi iubirea. La fel ca tatăl lui, bănăţean mândru, fălos, pedant dar şi frumos fizic , moral , promova echitatea, egalitatea de şanse şi munca încununată cu broboade de sudoare.

Multe din aceste calităţi le-a împrumutat de la bunicul său Bulgăr Gheorghe, dar şi de la tatăl său Petru.

Poza nr 30 Poza nr 31

În poza nr 30 î-l regăsim pe Bulgăr Petru Junior, alături de bunicii săi din partea tatălui, Bulgăr Elena şi Bulgăr Gheorghe. Poza este făcută la Lugoj, ca amintire , în portul popular dulăian.

In poza nr 31, aşa cum am precizat mai sus, Bulgăr Petru senior, semeţ, viteaz, hotărât să lupte pentru reîntregirea Ţării Lui.

După 6 luni de instrucţie este trimis pe frontul româno-german împreună cu calul său fălos şi colegul Franţ Petru din Vermeş ,vezi poza nr 32. Este localizat de consăteanul şi vărul lui Iosif Loga Cireşan în jurul Odesei, satul Dubăsari, stau de vorbă şi convin a coresponda pentru a se informa unul pe celălalt despre mersul frontului şi noutăţile de acasă . La 3 zile după întâlnire Iosif Cireşan Loga primeşte o scrisoare de la Bulgăr Petru cu următorul conţinut : “ Dragă vere, îţi doresc multă sănătate. Eu mă aflu în spitalul din Odesa, sunt împuşcat la mâna dreaptă, dar nu sunt grav, glonţul a trecut printre cele doua oase ale mâinii . Trag speranţa că nu voi sta mai mult de o săptămână, cu bine Bulgăr”. În această perioadă , spune Iosif Cireşan Loga , se zvonea că Divizia I Cavalerie şi Divizia 7 Cavalerie va pleca pe frontul de la Stalingrad să sprijine trupele germane. Întradevăr la sfârşitul lunii septembrie s-a ajuns la Cotul Donului pregătindu-se frontul pentru apărare întrucât se aştepta o ofensivă sovietică pe timpul iernii.La 16 noiembrie 1942, armata sovietică a declanşat o ofensivă de anvergură , pe o zăpadă mare şi îngheţată, Divizia I Cavalerie fiind încercuită. S-a încercat ruperea cercului de către Divizia 7 Cavalerie dar fără izbândă întrucât armata sovietică a încercuit şi această divizie , luptele ducându-se acum pentru ieşirea din al doilea cerc , izbutindu-se ruperea lui şi lupta în retragere până la Nicolaiev pentru refacere– spune Iosif Cireşan Loga.

În toată această perioadă nu am mai ştiut nimic de vărul meu Bulgăr Petru datorită intesităţii şi îndârjirii luptelor.

Părinţii Bulgăr Gheorghe şi Elena au povestit că au primit o scrisoare de la un prieten (Petrişor), de pe front, a lui Bulgăr Petru, în care le scria că l-a văzut mort , lângă calul lui alb , în primul cerc, iar Petrişor a fost salvat de un avion, fiind rănit de un brand, care i-a retezat piciorul.

În poza nr 33 prezentăm un alt locuitor al localităţii Duleu, Filip Traian căsătorit cu Elisaveta Pepi Franţ ,care a participat în al II-lea Război Mondial la luptele de la Odesa alături de colonelul Dr. Traian Damşa medic , în batalionul de spitale şi sanitarişti. A fost alături de Balint Petru, puşcas la mitralieră, consăteanul său, care a murit la asaltul din comuna Ţiganca, dupa ce au trecut Prutul. Alături de ei, în acelaşi asalt a fost şi Gherga Petru din Duleu, Gârboni Trifon din Valeapai şi Bulzu Marin din Bărbosu ,care au scăpat cu rani videcabile.

La 18 octombrie după căderea Odesei, Filip Traian l-a întâlnit pe Vuc Vasile din satul vecin Valeapai şi au petrecut o zi împreună la spitalul de campanie, povestindu-şi atrocităţile luptelor pentru cucerirea oraşului. La 13 august 1942 a căzut un alt consătean de-al meu Rămneanţu Nicolae care a luptat în aceiaşi grupă cu Micşa Nicolae , tot din Duleu povesteşte Filip Traian, iar Micşa a găsit în hainele eroului un briceag şi 170 lei pe care i-a dat soţiei Iuliana , copiilor Ion şi Cornel Rămnenţu (Ciută), la intoarcerea de pe front, în permisie.

Poza nr 32 Poza nr 33

Poza 34 Poza 35

În poza nr 34 este Smolean Ştefan împreună cu prietenul său Adrian Cocoş în timpul celui de-al II – lea Război Mondial într-un moment de răgaz înaintea unui nou atac. Alăturat este poza soţiei lui Smolean Ştefan , Eva ,o femeie foarte frumoasă , harnică, bună gospodină venită noră din Valea Mare.

Revenim la vâltoarea luptelor şi a frontului din Moldova de peste Prut ,Bulgăr Petru scrie soţiei, copilului, părinţilor şi socrilor despre recucerirea Moldovei anexată de sovietele ruseşti (URSS) , de vizita Mareşalului pe front, de întoarcerea acasă alături de familie. Chiar primeşte o permisie de 10 zile, venind acasă dar, la reîntoarcerea pe front ,cu nostalgie în suflet spune familiei că presimte jertfa lui pentru ţară. În anul 1941, în atacul pentru continuarea Războiului spre Moscova, este lovit de schijele unui proiectil de tun el şi calul său, decedând în braţele unui camarad, cu burta sfârtecată.

Trupul său nu a putut fi recuperat de camarazi întrucât contraofensiva rusească a recucerit teritoriul ocupat de armata româno-germană iar armata sovietică nu a înmormântat creştineşte decedaţii. Familia frântă de tragedia unicului lor fiu şi soţ au încercat recuperarea osemintelor şi după terminarea războiului dar fără nici un rezultat, în schimb au investit toată dragostea şi puterea în nepotul lor Bulgăr Petru junior.

După terminarea războiului ,însă, efortul familiei a fost zădărnicit de începerea Războiului Rece , de efortul despăgubirilor de război plătit URSS-ului, de perioada tulbure 1945-1956 dominată de sărăcie, familii destrămate, secete cumplite şi ierni grele, de naţionalizarea averilor şi mijloacelor de producţie, de nepriceperea conducătorilor locali, regionali şi naţionali în a instaura nişte priorităţi immediate. Conducătorii naţionali au ales calea sovietică de dezvoltare economico-socială atât în mediul rural cât şi în cel orăşenesc, greu de implementat, mai cu seamă la sat, unde mica proprietate era preponderentă în urma succesiunilor de reforme agrare reuşite dupa primul şi al doilea război mondial.

Mai mult , în anul 1951-1952 , Filip Traian şi Bulgăr Gheorghe sunt întemniţaţi la Penitenciarul din Timişoara , apoi la cel din Oraviţa , pentru sabotaj la colectarea cotelor de grâu , privind achitarea datoriei faţă de Moscova.

Încet , dar sigur, efortul locuitorilor din Duleu dă roade an dupa an , refăcându-şi şeptelul, crescând producţia de cereale, de fructe , legume , păsări, ţuică , vin, care le aduc venituri însemnate în gospodărie. Prin naţionalizare, veniturile din activitatea forestieră au scăzut dramatic ,dar o parte din membrii familiilor au plecat la Uzinele din Reşiţa, Bocşa, Caransebeş, Lugoj, la minele din Anina, Dognecea, Ocna de fier , Visag, tăbăcarii spre Lugoj, s-au deschis cuptoare de var nestins, cărămidă arsă, cariere de piatră în hotarul localităţii. În acest mod locuitorii reuşind a achita dările tot mai mari către stat şi către datoria externă, dar să şi investească în repararea şi construirea de case noi.

Breasla meseriilor şi comerţului a fost absorbită de Cooperativele meşteşugăreşti şi Cooperativele de consum care au fost organizate până la nivelul comunei şi a satului iar în sus la nivel de raion , regiune sau judeţ , respectiv naţional. De remarcat că aceste cooperative au folosit banii breslelor pentru dezvoltarea lor , au împrumutat şi statul român fără ca statul să mai returneze împrumutul cooperativelor. Cotizaţiile plătite lunar de membrii cooperatori în cei 50 de ani au constituit fonduri uriaşe adunate la bugetul consolidat al statului. Este adevărat că în perioada 1970-1988 statul român a construit, cu o parte din banii cooperativelor, hoteluri , case de odihnă şi tratament în staţiunile importante din Romania pentru membrii cooperatori. Însă Statul Român, de după trădarea gorbacioviană nu a mai păstrat nimic bun din principiile Imperiului Habsburgic ( verificate timp de 109 ani) , din principiile Marii Uniri, dar nici din principiile bune ale Statului Roman din perioada zbuciumată a războiului rece.

Mai mult , Conducătorii de după încheierea Războiului Rece au considerat că Statul Român trebuie să fie cu atribuţiuni minime în economie, viaţa socială, în managementul instituţiilor, în gestionarea patrimoniului naţional , a resurselor solului şi subsolului , a sistemelor de navigaţie aeriană, maritimă şi fluvială , a sistemului de relaţii sociale comunitare , locale , regionale, naţionale şi internaţionale în condiţiile în care capitalul românesc era distrus încă din 1948. Oare ce minte diabolică puteau să aibă ei !!!!!

După un sfert de veac constatăm că ei , Conducătorii , nu au învăţat nimic din istoria poporului român, din istoria vecinilor noştri, din istoria Europei şi a Lumii. Aşadar astfel de personaje nu au ce căuta în Conducerea Statului Român.

Poza nr 36 Poza nr 37

În poza nr 36 prezentăm frumuseţea absolută a costumului popular purtat cu mândrie, făloşenie de bunicii lui Laţcu Petru Piparcă.

În Poza nr 37 prezentăm pe Laţcu Petru Piparcă muncitor minier în armată , reîntors în mină, imediat, după colonizare unde a câştigat bani pentru susţinerea gospodăriei din Duleu. Acelaşi lucru putem spune şi despre Laţcu Petru(Găluşcă) care a ieşit chiar la pensie din munca la Complexul minier Dognecea – Ocna de Fier cu flotaţia şi sediul la Bocşa. În timp, mulţi locuitori din Duleu au lucrat la “Miniera Bocşa” majoritatea ieşind la pensie din aceasta activitate.

Poza nr 38 Poza nr 39

În poza nr 38 frumoasa ciobăniţă dovedeşte că şi în zona înalt deluroasă şi montană creşterea animalelor , mai cu seamă a oilor, a fost susţinută intens atât de stat cât şi cooperativele de consum , meşteşugăreşti care achiziţionau produsele la preţuri mici dar sigure.

Poza nr 39 reprezintă 3 mioare de pe minunatele plaiuri bănăţene cu referire la semnificaţia baladei mioriţei, ce peisaje, ce frumuseţi naturale !

poza nr 40

Mândria şi fala ciobanului dulăian, berbecul ţurcan, păstrat cu respect şi continuitate în gospodaria ţărănească dulaiană. Nici boata ciobănească, specifică zonei, nu este de neglijat ,alături de pălăria aşezată pe ureche , în mod becheresc… în poza nr 40.

Poza nr 41

Ciobanii dulăieni pe Valea Pogoniciului cu turma de oi ,măgarul

“ Ghiţă”, cojoacele lor, cusute la cojocarii din sat ( Gherga, Ledăru,

Nica Babi), nu stim exact la cine… poza nr 41.

Poza nr 42

Mulsul oilor în localitatea Duleu, în poza nr 42, ritual ţărănesc, sacru, ginerele şi socrul fac o pauză de o ţigară aşteptând alte mioare la muls… Aşa s-au păstrat şi înmulţit averile , din brânză, lână, miei, oi, capre, vaci, viţei, porci, găini, ouă, raţe, gâşte, curci, armăsari, prune, ţuică, vin, struguri, cojoace, covoare piei tăbăcite, munca la uzinele din jur.

Poza nr 43

Se remarcă în poza 43, frumoasa turmă de oi păscând iarba bună, grasă, gustoasă şi sănătoasa a înălţimilor ,răsfirate pe coama dealurilor domoale dulăiene. Tot în poza 43 peisajul este o invitaţie la drumeţii , culegeri de plante medicinale, fructe de pădure, coarne, măcieşe, mure, smeură, frăguţe, chiar şi afine la înălţimi mai mari …

Poza nr 44 Poza nr 45

Iernile grele , geroase, abundente în zăpezi au fost benefice pentru vegetaţia deluroasă – muntoasă, pentru bazinele hidrografice ale pârâurilor , râurilor lacurilor amenajate sau naturale, poza 44.

În poza nr 45 demonstrăm abundenţa vegetaţiei deluroase – muntoase , varietatea , vigoarea şi frumuseţea ei. Invitaţie la a o admira, cunoaşte şi a-ţi umple plămânii cu aerul prospăt al serilor de tabără… În poza nr 45.

Poza nr 46 Poza nr 47

Iată că amatori de drumeţii în poza 46 ,nu s-au lăsat prea mult invitaţi şi admiră frumuseţea florei şi speciilor montane dar şi peisajul mirific al văilor şi pădurilor ţinutului codrului şi Văii Arineşului din hotarul Duleului.

Nervozitatea atmosferică , turbulenţele meteorice la înălţimile Semenicului este surprinsă superb în poza nr 47.

Poza nr 48 Poza nr 49

În poza 48, Orfan şi văduvă de Război al II-lea Mondial , întrebarea este acum ce-i de făcut într-un sat , după război ? Alegerea a fost simplă cu gândirea ţărăncii obişnuită cu munca în gospodărie : Să fiu cât mai aproape de copilul meu … şi aşa a fost până la 89 de ani… În poza 49 frumuseţea ţărăncii dulăiene este o confirmare a genelor părinţilor şi bunicilor din generaţiile Trăleşonilor…

Poza nr 50 Poza nr 51

Bunicii Bulgăr Gheorghe, Bulgăr Gheorghe cu mustaţa

Bulgăr Elena cu nepotul lor a la Franz Iosef în Primul

Bulgăr Petru junior, orfan Război Mondial

de tată.

Poza nr 52 Poza nr 53

Arc peste timp în pozele 52 şi 53… Copii şi Părinţi în poze alăturate…

Bulgăr Petru şi Ana în stânga , Bulgăr Gheorghe şi Elena în dreapta.

Ce vise şi speranţe la fiecare generaţie, câtă muncă şi effort pentru vise şi speranţe… Unde este averea lor acum… ? Au fost printre cei mai instăriţi locuitori ai satului.

Poza nr 54 Poza nr 55

Să nu uiţi Darie : Şi eu “ Mi-am trimis toate visele pe front, în linia Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise noi aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

Eroismul ţăranului dulăian călare pe calul crescut de el sau, alăturat, soldaţi pregătiţi de onor în cel de-al II – lea Război Mondial. Cu cascheta pe ureche, pregătiţi să apuce mânerul sabiei, in cizme bilgăr, ostaşii români au fot pregătiţi să-şi apere pământul strămoşesc cel roditor şi bogat cu care şi-au ţinut copiii în şcoli şi facultăţi sau i-a rânduit să fie buni gospodari , ţărani adevăraţi.

Poza nr 56 Poza nr 57

Pozele nr 56 şi nr 57 reflectă bucuria fabricării ţuicii la cazanele din

localitatea Duleu, la familia de căzănari “ a lu’ Niţu” ca o încununare a unui an bun de recoltare a fructelor. Ţuica din prune de vară, de toamnă, altoite sau nu, ţuica din cireşe, dude, pere , mere, din borhotul de la vin a fost o resursă importantă a gospodăriei ţărăneşti din Duleu dar şi din împrejurimi înainte de colectivizare.

Poza nr 58 Poza nr 59

În poza nr 58 o găsim pe Bulgăr Elena cu o legitimaţie de călătorie pe CFR , în doliu veşnic, după fiul ei. În poza 59 avem o echipă de dulăieni care se simt bine la cazanul familiei Niţu.

Poza nr 60

Legitimaţia de văduvă de veteran de război a Anei Filip cu achitarea la zi a cotizaţiei de urmaş veteran, Nu venitul in sine a fost important, ci recunoaşterea şi cinstirea veteranilor de război ;

Poza nr 61 Poza nr 62

Bulgăr Petru junior soldat Bulgăr Petru junior sergent la

la orezăria din Banloc Combinatul siderurgic Hunedoara

Ambele ipostaze 61 şi 62, arată fără putinţă de tăgadă, efortul organizat al armatei române, în perioada războiului rece, la reconstrucţia ţării, fie în agricultură, fie în industrie sau alte domenii de interes naţional.

Poza nr 63 Poza nr 64

Echipa de consăteni în frunte cu Drăghiţă Petru sergent în armata

Bulgăr Petru la Combinatul Siderurgic României Mari

Hunedoara

Să nu uiţi Darie : Şi eu “ Mi-am trimis toate visele pe front, în

linia Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise

noi aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

Poz nr 63 este o dovadă grăitoare ca statul democrat popular instalat o dată cu Guvernul Dr. Petru Groza a trecut la continuarea dezvoltării zonelor industriale şi organizarea agriculturii în plantaţii compacte, structurate pe culturi tradiţionale dupa modelul Imperiului Habsburgic cu folosinţa armatei , acolo unde era necesar. Poza nr 62 îl surprinde pe Bulgăr Petru junior în armată la orezăria din Banloc, regiunea Timisoara. Celelalte poze îl prezintă pe acelaşi personaj selectat, împreună cu alţi colegi, pentru Combinatul Siderurgic Hunedoara.

Construcţiile importante din industrie şi agricultură s-au realizat, în primii ani , prin efortul neprecupeţit al armatei , încet, încet, prin migrarea ţăranilor spre oraş , armata a fost retrasă din marea industrie şi folosită doar pentru marile şantiere, amenajări hidrotehnice, mari baraje şi amenajări genistice, împotriva presupuselor catastrofe naturale. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Reşiţa, Călan, Bocşa, Moldova Nouă, Anina, Lugoj, Caransebeş, Oţelu Roşu, Băile Herculane.

Poza 65 Poza 66

Gradaţi din Duleu , poza 65. în armata României Războiului Rece, au participat la refacerea ţării după război , aici, împreună cu soţia într-o permisie în oraş. Se observă frumoasa ţinută ostăşească de oraş impecabilă, pe aceşti frumoşi militari. În poza 66 soldatul Bonţilă Ion se pregăteşte să intre în gardă.

Este de remarcat şi ţinuta deosebită a Vioricăi (poza 65), elegantă, frumoasă , modernă alături de soţul ei , Smolean Ionel. Această familie s-a remarcat în sat, prin hărnicie şi cultivarea meseriilor specifice zonei, Ionel fiind mulţi ani brigadier CAP, tractorist, tâmplar, dar şi un înţelept al satului.

L-a sprijinit pe invăţătorul Dorel Teodorescu în multe activităţi culturale din localitate, a participat la refacerea castelului Cristea şi

transformarea lui în Cămin Cultural, a iniţiat, în cadrul CAP –ului, extinderea terenului arabil prin desţelenirea unei părţi din păşune. În acest fel a crescut suprafaţa arabilă cultivată , aducând venituri însemnate ţăranilor cooperatori.

Poza 67 Poza 68

Această ,poză 67 surprinde familia Martin Groza cu Iuliana soţie şi fiica Golumbina, părinţii frumos îmbrăcaţi în costume populare modele vechi dar şi fiica este îmbrăcată ca o prinţesă.

Fotografia 68 îl prezintă pe Roşu Ion , în costum popular vechi ,

martir în cel de-al II –lea Război Mondial pentru întregirea neamului.

Priviţi cu atenţie costumul popular specific zonei, privirea hotărâtă,

zâmbetul din colţul gurii şi mâna din şold care , parcă, prevesteşte

martiriul său.

Actualii moştenitori ai familiei Roşu sunt Bonţilă Gheorghe şi Florica ,

venită noră din Sacoşu Mare.

Poza 69 Poza 70

În poza 69 îi remacăm pe tinerii Bonţilă Gheorghe si Laţcu Petru Podae, buni prieteni, îmbrăcaţi în costume populare vechi tradiţionale, mândri şi făloşi , ţinânduse de braţ într-o prietenie veşnică…

O nouă fotografie veche ,poza 70 , cu semnificaţii în viaţa economico-socială a localităţii o prezintă pe Golumbina , fata eroului Ion Roşu şi a Mariei din Valeapai într-un ambient cu o carpetă populară, ţesută în zonă. Remarcăm ţesătura carpetei in romburi asamblate în coloană transformând planeitatea în spaţiul multidimensional filozofic şi artistic.

Poza 71 Poza 72

Poza nr 71 le surprinde pe cele trei Ane din Duleu în costume populare , bune prietene. Se remarcă frumuseţea costumelor populare, diversitatea lor dar şi frumuseţea purtătoarelor. Femei harnice şi voinice, cu o talie de invidiat , peste 1,70 m au păstrat cu sfinţenie tradiţia, averea, şi rolul familiei , a mamei în armonia nemşagului local.

Poză veche nr 72, din Familia VIT, cu un arbore genealogic remarcabil în adâncimea istoriei până în zilele noastre.

Poza nr 73 Poza nr 74

Vit Gheorghe cu soţia în armată, Mama Neni cu nora şi nepoţelul în

doi tineri frumoşi, reprezentativi costume populare, ce armonie şi

ai comunităţii dulăiene frumuseţe mai mare la familia

dulăiană în epoca Războiului Rece şi

asta într-o sărăcie lucie.

Poza nr 75 Poza nr 76

Mamă şi fată alături în costume uşoare de cretaşin specifice zonei montane pe timpul verii, poza 75 .

În poza 76 se remarcă Vit Veronica în costumul de cretaşin bogat ornamentat cu flori specifice zonei.

Poza 77 Poza 78

Poza 77 surprinde doi frumoşi tineri participanţi la o nuntă în sat

fata, Aurica Laţcu, cu buchetul de flori, fiind domnişoară de onoare, iar Ion Reda cu plete la modă , viitor măcelar în meserie, parcă ar fi sigur de o cucerire… în perioada Războiului Rece.

poza 78

Văduve şi orfani de război în costume populare specifice zonei noastre. Aceşti copii orfani au fost crescuţi de mame, bunici, străbunici, de veri, fraţi sau alte rude, fără taţi, morţi în război, în sânul familiei.

Mare atenţie la această logică, ea, logica vine din adâncul istoriei noastre şi trebuie să dăinuie o veşnicie.

Poza nr 79 Poza nr 80

Familia Filip Traian şi Filip Ana (pozele79, 80) proaspăt căsătoriţi.

Să nu uiţi Darie : Şi noi “ Am trimis toate visele pe front, în

linia Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise

noi aveau le însenineze gândul pe care le-au ocrotit la piept…“

S-au unit doi reprezentanţi ai familiilor Ioşconilor şi Trăleşonilor din

Duleu cu vise şi gânduri mari , deşi sărăcia Războiului Rece îi ameninţa

la tot pasul …

Poza nr 81 Poza nr 82

Viitorii mineri de la Intreprinderea Elisabeta Vit cu sotul Ivănescu Ion

Minieră Bocsa cu soţiile lor. în costume populare.

Poza nr 83

Echipa de dansuri populare a Şcolii Generale din Valeapai din anii 1960-1961, cu profesorii Dorel Teodorescu, Miloş, Sitaru, Priescu.

Acest colectiv didactic alături de ceilalţi profesori ce lipsesc din poză

au reuşit , în ciuda sechelelor Războiului Rece, rezultate remarcabile

cu generaţiile de elevi educate de ei, poza 83.

Poza 84

Directorul şcolii Victor Semenescu, un reputat pedagog ,conducător de şcoală, dar şi de instituţii economico-sociale din sat, alături de generaţia lui Bulgăr Titus, Filip Elisabeta, Enăşel Veronica,etc, poza 84.

Poza nr 85

Şcoala din Bărbosu poza 85, cu care se purta ştafete de frăţie şi comuniune obicei şcolar străvechi , acum pierdut… Ştafeta consta dintr-unul sau mai multe obiecte de artizanat manufacturate de elevii dintr-o şcoală care se preda celeilalte şcoli alături de un mesaj scris artistic. Mesagerii elevi , purtători ai stafetei , uneori singuri, alteori insoţiţi de un învăţător, erau întâmpinaţi cu bomboane , dulciuri, cozonac, foc de tabără, de elevii gazdă ai şcolii.

Întâlnirile erau emoţionante , mai cu seamă după mai multe ştafete şi legături de prietenie, excursiile ,drumeţiile comune devenind un bun mijloc pentru cunoasterea hotarelor, locurilor, orientării în pădure, sau noaptea pe cer. Aşa am învăţat Carul mic , Carul mare, Steaua polară,

Ursa mică Ursa mare, Luceafărul de seară, Luceafărul de dimineaţă. Aşa am învăţat punctele cardinale pe hartă şi pe teren, corespondeţa între reprezentarea pe hartă şi pe teren a localităţilor ,dealurilor, văilor, câmpiei, curbelor de nivel în clasa III-A sau a IV- A.

Poza nr 86

Poza nr 86 arată că învăţământul în localitatea Duleu a avut o continuitate şi intensitate demnă de remarcat şi promovat ,pentru că a păstrat mentalitatea generaţiilor slujitoare din Imperiu 1776 : “ Învăţătorul , învaţă copiii, părinţii dar şi comunitatea , împreună cu biserica”.

Învăţătorul trebuie să fie nelipsit fiecărei comunităţi. În pozele de mai sus î-l avem pe Învăţătorul Dorel Teodorescu un model de dascăl, devotament, de cetăţean al locului , păstrător şi continuator de datini şi port, arheolog didactic, bun creştin, câştigător de premii la concursurile judeţene şi naţionale. Absolvent al Şcolii Pedagogice din Deva cu un talent sportiv, artistic, dar şi de orator , a fost repartizat , în primii ani, în satul natal , la Duleu, alături de directorul şcolii Semenescu Victor.

Poza nr 87

În poza 87,Dorel Teodorescu, neobosit luptător al promovării portului popular din satul Duleu şi împrejurimi , a tradiţiilor şi datinilor locului este primul pedagog care pune în evidenţă legătura între romburile ţesute pe costumele populare din zonă şi Coloana Infinitului din opera lui Brâncuşi. S-a implicat direct şi consistent în îmbinarea armonioasă a educaţiei cu cultura populară , cultura religioasă, cultura laică, organizând evenimente artistice, serbările Sfintei cuv. Paraschieva, consfătuiri literare, întâlniri cu poeţii ţărani.

Poza nr 88

În poza de mai sus ,88 este surprinsă o secvenţă de linişte şi mulţumire sufletească când un reporter de la ziarul “ Timpul “ î-l roagă să facă o poză cu elevi în costume populare vechi şi să-I acorde un interviu. Vă rugăm să remarcaţi, dragi cititori, liniştea sufletească a lui Dorel, dar şi forţa generaţiilor din spatele său care-l împing spre noi performanţe.

Poza nr 89

Proaspăt absolvent, în poza 89 şi proaspăt tătic, Dorel Teodorescu a condus organizaţia de tineret, UTC, a sprijinit organizaţiile de pioneri în calitate de cadru didactic şi a promovat principiile colectivităţii şi a comunităţii atât în şcoală cât şi în viaţa adulţilor din comună. Îşi ţine în braţe vlăstarul ,pe Marius Teodorescu, viitor professor la Liceul Tata Oancea din Bocşa.

Dorel se stinge din viaţă ,încă în puterea vârstei, lăsând în urmă o frumoasă dar îndoliată familie şi o muncă didactică şi pedagogică greu de egalat în locurile unde a slujit. Unde eşti Dorele să vezi dezbinarea de astăzi, atât în şcoală cât şi în localitate, ce să mai spunem în ţară !!!

Spre regretul nostru nu am reuşit să-ţi continuăm visele… Ne cerem iertare Ţie şi celorlalţi dascăli , vom continua ,însă, lupta…

Să nu uiţi Darie : Şi noi “ Am trimis toate visele pe front, în

linia Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise

noi aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

Poza nr 90

“Căluşarii “ pregătiţi de spectacol, poza 90,… Câtă frumuseţe, câtă emoţie, câtă mândrie pe chipurile lor gingaşe de copii, ei încă ,cred în tradiţie, în continuitate, în tot ceea ce fac. Ei îşi slujesc cu credinţă comunitatea şi ţara cu tot ce pot ei ,nu se gândesc , sub nici o formă, că atunci când vor fi mari cineva i-ar putea minţii, dezamăgi sau fura copilăria lor şi a copiilor lor…

Poza nr 91

Învăţătoarea Margareta Apetroaie cu grădiniţa pregătiţi de serbare, poza

91.

Poza nr 92

La sfărşit de an şcolar, poza 92, se ţine serbarea în faţa şcolii …bineînţeles toată lumea în costum popular. Priviţi câtă frumuseţe risipesc ,în jurul lor, copiii dulăieni. Da, ei sunt viitorul localităţii, ei vor gestiona destinele locuitorilor, oare am făcut sufficient pentru păstrarea curăţeniei sufleteşti , morale şi intelectuale a lor !

Poza 93

Directorul Dorel Teodorescu , profesorul de matematică Pavel Toşa ,poza 93, alături de o parte din copiii clasei a VII –a ,Scoala Generală din Valea Pai. Vă rugăm să remarcaţi uniforma îngrijită, cravata de pionier , simbolul rezultatelor de competiţie cerut elevilor la învăţătura, disciplină, sport, activităţi practice, dar şi realizat.

De ce să ne fie ruşine de un astfel de simbol în şcoală ?

Poza nr 94

Salutări din Canada ,în poza 94 , de la Adelina Mazilu, fiică a localităţii Duleu după mama Hortolomei Marioara, la majorat şi absolvirea şcolii în Canada. Poartă cu mândrie buchetul de trandafiri şi albumul şcolii împreună cu diploma.

Ne mândrim cu familia Hortolomei, originară din Duleu, cu fraţii Ghiţă şi Marioara , ambii la casele lor, ei fac parte din familiile tradiţionale dulăiene care prin muncă, perseverenţă şi abnegaţie au reuşit realizări deosebite, atât în sat, apoi la Bocşa şi în ultimă instanţă în Canada.

Şi la noi în localitate se practică acest obicei cu florile, la clasele mici pâna la absolvirea gimnaziului, lipseşte doar albumul care costă destul de mult, de banchet ce să mai vorbim… ! Deşi socializarea, punerea copiilor în diverse situaţii reale, urmărirea comportamentelor, urmărirea sentimentelor de despărţire de colegi, de apropiere a familiilor elevilor, la un banchet, este esenţială pentru un pedagog adevărat.

Poza nr 95 Poza 96

Pregătiţi de serbare şi la grădiniţă ,în poza 95…fiecare copil este un prinţ sau prinţesă, îşi joacă rolul cu sârguinţă, cu ochii aţintiţi ba la Doamna educatoare, ba la părinţi, să nu greşească poezia…

Poza nr 96 , reprezintă sigla punctului muzeistic “CORNET” din Duleu, continuat în memoria arheologului didactic Dorel Teodorescu şi a arheologului autodidact amator Iosif Loga Cireşan.

Absenţa unor fonduri constante de întreţinere, extindere, cercetare şi reparare a clădirii ce-l adăposteşte, ne-a condus la tot felul de improvizaţii , apelând la munca cu voluntari. Dar şi voluntarii sunt tot mai puţini !

Poza nr 97 Poza nr 98

Generaţiile dezvoltării economico-sociale, pozele 97, 98, a localităţii Duleu în perioada războiului rece , când România trebuia să se dezvolte numai din capitalul propriu. Se remarcă pătrunderea premodernismului şi la sate, cu renunţarea la costumul popular în cadrul sărbătorilor şi evenimentelor, opţiunea părinţilor fiind costumul nemţesc. Copii familiei Bulgăr alături de mama lor.

Poza nr 99 Poza nr 100

Familia Lorinţ pozele 99 şi 100 cu primul lor copil Ramona … crescuţi în perioada războiului rece, frumoşi, zâmbitori şi dornici de a cuceri lumea….

Poza nr 101

Iată că dulăienii nu se mai duc la Ruga de la Valea Mare în costume populare, poza 101,ca parinţii lor , ci în costume “nemţeşti” atât bărbaţii cât şi femeile. Chiar şi bătrânii din familie au renunţat la costumul popular.

Poza nr 102

In poza de mai sus 102, prezentăm o parte din marea familie Lehotzki surprinsă în faţa casei din Duleu, la Făşangul nemţesc. Istoria acestei familii are rădăcini adânci în localitatea Duleu şi nimeni nu îşi aminteşte să fi venit cu vreun val de colonişti, aceasta însemnând că este pe aceste meleaguri din vechimea vremurilor iar, limba, disciplina şi obiceiurile nemţeşti au fost dobândite de împrejurările şi de-a lungul istoriei.

Este cunoscut faptul că a fost o familie închegată, harnică, bine organizată, cu meseriaşi apreciaţi care au dus tradiţia din generaţie în generaţie.

Familia s-a remarcat în comunitatea din Duleu şi împrejurimi prin

seriozitate, hărnicie, lucrul bine făcut, planificarea muncii şi

evenimentelor. Pentru prima data în sat ceilalţi locuitori au

văzut scris programul de lucru pentru săptămâna ce urmează şi luna

în curs, exemplu luat şi de ceilalţi consăteni cu mintea ageră.

Bărbaţii din familie, buni meseriaşi, îşi alegeau femei frumoase din

sat sau din alte localităţi (Darova, Pietroasa, Brebu, Lugoj, Reşiţa,

Bocşa , etc.) astfel încât gradele de rudenie se întindeau geographic iar

afacerile familiei erau prospere.

Privind arborele genealogic înţelegem mai bine rolul familiei

mari ,extinse geographic cât mai mult.

Mentalitatea acestei familii a fost dezvoltarea, creşterea prin

natalitate şi nu contracţia familială , exemplu luat şi de alţi consăteni.

De asemenea remarcăm în poză bucuria sărbătorii, buna

dispoziţie, satisfacţia lucrului bine făcut, veselia şi armonia familială de la mic la mare.

Poza nr 103 Poza 103_1

Model de pliant , poza 103, pentru propaganda în alegeri a Frontului Democraţiei Populare care a şi câştigat alegerile. În urma alegerilor localitatea Duleu a fost cuprinsă de un val de nemulţumiri , fruntaşi ai nemulţumirilor fiind localnicii : Franţ Ion, Balcu Achim, Laţcu Iosif, Laţcu Petru,Trăilă Ion, Laţcu Ion, Groza Martin, Foale Traian, Bandu Ion, Băciuţi Iuliana,Teodorescu Elisabeta soţia învăţătorului Ioan Teodorescu, Căprariu Maria.

În poza 103_1 este Odobaşa Iacob ,venit ginere din Vermeş la Irma

remarcâdu-se în comunitatea dulăiană atât professional cât şi prin

activitatea publică desfăşurată. A fost sef de district silvic, vânător

pasionat, dar a activat şi ca membru în comisiile electorale aproape la

fiecare campanie.

Mai subliniem că a participat activ la procesul de colectivizare şi

susţinere a randamentului înalt de lucrare a pământului, a organizării

activităţilor agricole în localitate.

La susţinut pe directorul şcolii Dorel Teodorescu în toate

activităţile didactice, culturale, etnografice, arheologice sau sportive.

Poza nr 104 Poza 105

În poza 104 de mai sus o remarcăm pe Bontilă Sofia la 14 ani în faţa casei, etalînd cocoşeii la gât, într-o ţinută impecabilă, scumpă şi modernă pentru această perioadă. Provenind dintr-o familie foarte înstărită, cu bunici foşti primari, îşi etalează podoaba din aur, dar şi frumoasa poartă a casei pentru a se şti că este o fată gata de adus un ginere în casă. Jandarmeria din Gurahonţ, poza 105, … al trei-lea de la stânga este Filip Traian… a asigurat vigilenţa şi prezenţa în întreg teritoriul arondat. A slujit jandarmeria română până în anul 1949, după care a rămas agricultor în localitate. Filip Traian soldat la cravată trimite un zâmbet familiei printr-o simplă poză 105, dar şi îndemnul de a se vota cu FDP.

Poza nr 106

Rolul şcolii în localitate, poza 106, pentru elevi dar şi pentru părinţi … un principiu păstrat de către directorul şcolii Semenescu Victor, transmis de generaţiile învăţătorilor slujitori din Imperiu Habsburgic. După Marea Unire Banatul a păstrat în proporţie de 90% principiile şi modul de organizare administrativ - teritorială din Imperiu. Din păcate s-a renunţat la rigoarea şi disciplina imperială.

Poza 107

În poza de mai sus, 107, acelaşi rol al şcolii cu amprenta familiei Teodorescu Ion , tatăl lui Dorel Teodorescu, proaspăt director de şcoală la Duleu.

Poza 108

Acelaşi director de şcoală , 108, alături de generaţia familiei Bonţilă Ion şi Nuţa.

Să nu uiţi Darie : Şi noi “ Am trimis toate visele pe front, în linia Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise noi aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

Vom prezenta , în continuare, câteva repere sentimentale, ale

comunităţii locale, prin care am dori să se înţeleagă următorul lucru :

1. Bunicii şi părinţii noştri au fost frumoşi, făloşi, deştepţi şi

harnici ;

2. Bunicii şi părinţii noştri au fost patrioţi , buni conducători, cu viziuni clare asupra viitorului dar şi cu respectul istoriei şi a înaintaşilor.

Fie ca imaginile suggestive să vă trezească, vouă cititori, repere şi

amintiri de neuitat pe care cu sfinţenie să le transmiteţi generaţiilor

viitoare :

Poza nr 109 Poza 110

Expresivitate şi frumuseţe feminină, poza 109,110, din 1952 în zonă …. Perioada în care sărăcia se instalase, în mod serios, în localitatea Duleu , datorită secetei, cotelor impuse forţat ţăranilor, lipsei de orizont a conducătorilor, retragerii capitalului străin. Iată cum o poziţie dominantă pe plan European a ţării susţinută în marea majoritate de capitalul străin se prăbuşeşte brusc , iar sărăcia năvăleşte ,năprasnic peste poporul român şi dulăieni. Frumuseţea Evei , însă, nu a reuşit să înlăture sărăcia !

În poza 109, cu toate aceste neajunsuri frumuseţea , simplitatea, zâmbetul şi visele Olgăi… nu au putut fi înăbuşite. Ele se revarsă din fiecare poză pe care o priviţi… aşa au gândit înaintaşii noştri, aşa s-au sacrificat frumoasele mame ,ca ai lor copii, să ducă mai departe destinul localităţii şi a locuitorilor dar şi a Banatului.

Ce ochi albaştri ,ca limpezimea cerului, se disting în poza 110, simplitatea , gingăşia feminină a Evei confirmă că frumuseţea a fost, este şi va fi veşnică.

Poza nr 111 Poza nr 112

Frumuseţile feminine din 1956, pozele 111 şi 112, ale zonei … se întreabă în mod serios : “Oare care va fi viitorul nostru şi a copiilor noştri ? “ pentru că autorităţile bâjbâiau în a croi o cale sigură pentru aceste generaţii şi cele viitoare. Aportul acestor frumoase doamne la prezentul şi viitorul copiilor a însemnat descătuşarea energiilor populare şi determinarea autorităţilor să ţină seama de îndemnul popular.

În poza nr 112 remarcăm misterul şi frumuseţea după ce voalul a fost tras … pentru că în zona noastră dulăiană au fost şi momente tragice, în care familiile au aşteptat în zadar eliberarea din închisori, întoarcerea prizonierilor, venirea deportaţilor din Bărăgan, venirea americanilor şi a capitalului lor. Dar visele…nu au cedat au mers mai departe… au fost mai îndârjite…

Poza 113 Poza 114

Să nu uiţi Darie : Şi noi “ Am trimis toate visele pe front, în

linia întâi, însoţite de un zâmbet … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise noi aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

Iată că zâmbetul a apărut , poza 113 şi 114, alături de iia superbă şi bluza modernă, cooperaţia de consum şi meşteşugărească a creat locuri de muncă, fabricile şi-au pornit motoarele pentru cele 16 milioane de români , suntem aproape de achitarea datoriei de război faţă de Uniunea Sovietică şi visam mai mult în brigăzile artistice, teatrul sătesc, teatrul de stat !!

În poza nr 114 o altă speranţă, frumuseţe, exemplu de civism, luptătoare, susţinătoare a valorilor creştine a localităţii ,a comunităţii respectiv a zonei , sportivă şi juristă, este Norica Bulgăr. Crescută în perioada Războiului Rece, îşi desfăşoară activitatea în domeniul resurselor umane, apoi în mediul privat după posttrădare, asistând neputincioasă la dărâmarea viselor…

Şi eu “ Am trimis toate visele pe front, în linia Întâi, însoţite de un zâmbet … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise noi aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“ Norica.

Poza nr 115 Poza 116

Frumoasa soţie a lui Ventzel, poza 115, morarul din sat, cu nepoata , în faţa casei, se pregăteşte de plecarea la Lugoj cu prilejul sărbătorilor breslei morarilor. Este de remarcat eleganţa doamnei dar şi a nepoatei, poşeta scumpă, paltonul Monton Doree, mănuşile, fularul, deosebite, mâinile îngrijite, coafura în bucle cu părul peste umeri, fusta lungă din materiale alese. În poza 116 remarcăm un bărbat adevărat, îmbrăcat la patru ace , reprezentant al intelectualilor dulăieni în persoana lui Nicolae

Riesz.

Poza nr 117

În poza de mai sus ,117, avem familia Smolean cu oaspeţii de la Ruga din Duleu ,cu hramul bisericii Sf. Cuv. Paraschieva. Se observă costumul popular impecabil al gazdei , specific locului. În mijlocul pozei o remarcăm pe fetiţa lor Ana Smolean , cea mai frumoasă şi inteligentă din generaţia ei , care a devenit profesoară, legându - şi destinul de inginerul Iosef Lehnert.

Cu musafiri veniţi din Ploiesti, se pozează în faţa casei, în spate sesizăm un frumos covor, ţesut manual, chiar de bunica Anei.

Mai subliniem că perioada Războiului Rece a marcat toate familiile din

Duleu, inclusiv familia Smolean, Ionel fiind , în această perioadă, brigadier

la CAP Duleu.

Poza nr 118 Poza 119

În pozele 118 şi 119, mărturie a dezvoltării cooperaţiei, sunt expoziţiile şi târgurile organizate în oraşele mari şi mici cu vânzare imediată sau la comandă. În Duleu funcţiona o echipă de croitori în piele care participau cu lucrările lor la expoziţii.

Atelierele de modă , artizanat şi creaţie populară au luat o dezvoltare deosebită în această perioadă …Migraţia spre oraş a fost acompaniată de dezvoltarea construcţiei de locuinţe pentru muncitorii şi cooperatorii mutaţi la oraş. Să punctăm şi Progamul Naţional de Sistematizare a Satelor şi Comunelor (PNSSC), pentru creşterea confortului la sate, creşterea gradului de socializare , urbanizare , culturalizare şi a nivelului de trai a locuitorilor.

Acest progam a fost puternic contestat de multe persoane şi personalităţi fără un temei logic administrativ, care a fost iniţiat încă de pe vremea Imperiului Habsburgic, prin introducerea Cărţii Funciare, tocmai pentru buna gestionare a administraţiei satelor şi comunelor. Ori aceşti ciripiri nu au înţeles că PNSSC –ul continua ideea Imperială de organizare, disciplină, control asupra Imperiului. Dar cine nu cunoaşte istorie … ce să-i ceri !!!

Poza 120 Poza 121

În fotografia 120 se disting primele 3 biciclete din Duleu în anul 1950, aparţinând familiilor Iancu Ion, Jivan Petru şi Şoşdeanu Ionel. Mândri că au astfel de mijloace de locomoţie ,cu fiecare prilej îşi etalează virtuozitatea conducerii prin sat. În poza 121 remarcăm preocuparea UCMMA Bocşa, de a recruta din localitatea Duleu noi muncitori disponibili.

Să nu uiţi Darie : Şi noi “ Am trimis toate visele pe front, în

linia Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise

noi aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

Atelierele de mobilă pozele 118 şi119, produc tot mai multă mobilă

cu furnir din cireş, nuc , fag şi stejar pe care o cumpără muncitorul, ţăranul, intelectualul …

Poza 122 Poza 123

În poza 122 este Bontilă Sofia , angajată la UCMMA Bocşa din

aceleaşi motive expuse mai sus, trimiţând salutări din staţiunea Băile Felix. Iată că ginerii au venit, au plecat iar mentalitatea fetei dulăiene s-a schimbat, croindu-şi singură drum în viaţă alături de părinţii ei. Concluzie simplă, părinţii dulăieni niciodată nu te lasă…

În poza 123 o parte din tractoriştii SMA Duleu – Valea Mare care

asigurau prelucrarea terenului arabil şi pomicol din CAP. Priviţi şi admiraţi forţa mecanizării în localitate, prelucrau peste 600 ha de teren.

Poza 124

Presimţirea colectivizării şi orientarea ţăranului spre industrie ….

a fost un pas greu de realizat dar necesar pentru mutaţiile ulterioare din

zona Duleului. În fotografia 124 avem o grupă de navetişti de la

UCMMA Bocşa din anul 1957, aşteptând autobuzul , ca dovadă că familia şi gospodăria sătească nu a mai putut fi susţinută numai din munca

agricolă. Datorită mecanizării treptate a agriculturii şi creşterii productivităţii ţăranii erau disponibilizaţi , ei orientându-se spre industrie care absorbea excedentul forţei de muncă din agricultură.

Viaţa socială, culturală şi de tradiţie în localitate

:

Poza nr 125 Poza nr 126

Poza 127

Nuntă în localitate ,pozele 125 ,126, 127, cu muzicanţi aduşi din Bocşa ! Veselia şi buna dispoziţie este la toţi nuntaşii dar şi în sufletele oamenilor privitori din stradă.

Poza 125 hora este în faţa şcolii vechi (pe atunci sediul CAP ). Se remarcă participarea întregului sat la nuntă, pentru a contribui cu cadoul său, la întemeierea noii familii. Socializarea, solidaritatea, buna dispoziţie, participarea la horă pozele 126,127, reprezintă câştigul major al locuitorilor în timpul Războiului rece.

Poza nr 128 Poza nr 129

Buna dispoziţie, tradiţia , cântecul şi petrecerea, fie la nuntă ,fie la botez este specifică zonei în poza 128 ; Războiul Rece ,însă, ne-a răpit portul popular în poza 128, de la serbările şi evenimentele locale , el rămânând , bine reprezentat, doar la concursurile tematice , organizate de instituţiile locale, judeţene sau naţionale.

Poza nr 130 Poza 131

În poza Poza 129 ,de mai sus, surprindem pe cei doi copii ai familiei Bonţilă , Sofia etalânduşi minunatul costum popular, pe care-l are de la bunica sa , iar fratele Gheorghe este pregătit, în costum nemţesc, de dus ginere.

Tradiţia costumului popular, poza 130, feminin şi costumului nemţesc la bărbaţi, sora (Aurica) şi fratele (Cornel) este in ton cu noua modă la Duleu în familia Marghita (Găicin) ;

În această poză ,131, remarcăm doi tineri dulăieni logodiţi, pe Ion Mindea tot în costum nemţesc şi Aurica Găicin în spleendidul costum popular, tot cu romburi într-un alt model ,care de-a lungul timpului au devenit noile ţinute de sărbătoare.

Poza nr 132

Poza nr 132 , trei fete frumoase purtătoare ale tradiţiei populare la Duleu, este bine de remarcat alte motive populare la modă, pe costum, dar care sunt organizate în forme romboidale , ceea ce confirma că visele artizanului rămân înălţătoare spre cer ;

Poza nr 133 Poza nr 134

Nunta Gloriei la Duleu ,133… Nunţile se ţineau şi iarna ,134…

Poza nr 135

La aceiaşi nuntă a Gloriei, poza 135, hora bănăţeană a locului

modernismul a învins …

Nu mai vedem nici un costum popular, toate sunt ţinute în lada de zestre pentru eventuale concursuri sau evenimente cu tematică populară.

Poza nr 136

Altă nuntă în sat,poza 136, cu naşi de renume, Familia Bojincă (Ioan şi Maria ) din Bocşa. Inginerul Ioan Bojincă frate cu profesoara Doina Dăneţ iar soţia Maria, alintată şi Ţuni ,contabilă, fiica celui mai bun meşteşugar de încălţăminte din Caraş – Severin, deţinător de magazine în Reşiţa, Caransebeş şi Lugoj.

Să nu uiţi Darie : Şi noi “ Am trimis toate visele pe front, în linia Întâi, însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise noi aveau să-ne însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

În spate, familia Bulgăr, familia Filip ,familia Pele, alături de miri şi naşi

onorează evenimentul petrecut în plin Război Rece, cu speranţe şi vise că el , Războiul, se va termina odată . Da , s-a terminat printr- o trădare , din nefericire,

ultimul lucru la care ne-am fi aşteptat. Oare unde era România acum dacă în loc de trădare am fi parcurs o absorbţie sistemică matematică ,firească !!!

În literatura de specialitate, teoria absorbţiei sistemelor a găsit soluţii pentru integrare şi compatibilitate în măsura sistemului absorbant. Trebuia ca managementul sistemului absorbant şi a celui absorbit să fie în consonanţă !!

Aşa a procedat Imperiul Roman când a cucerit o parte din Dacia, fără a cunoaşte teoria sistemelor, dar au simţit-o !!!

Aşa a procedat Imperiul Habsburgic când a eliberat Banatul şi L-a înglobat în Imperiu fără a cunoaşte teoria sistemelor , dar au simţit-o !!!

Poza nr 137 Poza nr 138 Poza nr 139

Bulgăr Titus în armată , 137, 138 şi Zbăgan Ioan 139 în armată

Şi ei au construit România Războiului Rece, beneficiind de favorurile constructorului… arma geniu. A fi genist în armată însemna a construi.

Poza nr 140

Dulăieni în armată după depunerea jurământului militar … poza 140,

remarcăm în poză , membri de familie, prieteni şi cunoştinte alături de militarii proaspăt înrolaţi. Cu vise şi speranţe … cu gândul la eliberare , noii ostaşi vor trebui să respecte jurământul militar, regulamentele militare, Constituţia Ţării şi legile Ei.

Ostaşii dulăieni nu şi-au precupeţit nici un effort pentru ca activităţile militare să se desfăşoare în bune condiţiuni, unii dintre ei ,eliberându-se din armată cu certificate de calificare ca şoferi, bucătari, zugravi , fierar – betonişti, mecanici, telefonişti, electricieni, alţii rămânând în armată cu aceste meserii.

Poza nr 141

După 4 ore de instrucţie vine o binemeritată şedinţă foto ,poza 141… iată că regulamentele din armată au permis şi astfel de amintiri imortalizate pe celluloid.

Poza nr 142

Livretul militar a lui Ivan Nicolae ,poza 142, mobilizat la Timişoara şi Cluj în timpul mişcărilor din Ungaria anului 1956. Remarcăm că disciplina şi mobilizarea dulăienilor a fost respectată la toate generaţiile.

Poza nr 143

Dulăieni în armată la aeroportul din Craiova, poza 143. Dovadă grăitoare că ostaşii din Duleu au fost repatizaţi, în funcţie de calităţile fizice, intelectuale, aptitudini la toate armele. Este o mândrie să lucrezi la aeroport fie ca pilot, copilot, operator de trafic sau membru al gărzi de pază şi control aero-portuar.

Poza nr 144 Poza nr 145

Albu Valentin şi Albu Ion în armată 144, 145, tată şi fiu , două generaţii de constructori ,din Duleu, ai armatei române în perioada Războiului Rece.

Poza nr 146 Poza nr 147

Albu Valentin la prins iarna Laţcu Petru cu soţia în armată la

în armată… mina din Anina.

Nepot şi bunic pozele 146, 147, generaţii peste ani, care au slujit armata română pe timpul Războiului Rece, cu speranţe unele împlinite, altele nu, cu realizări remarcabile în armată dar şi în viaţa familială.

Poza nr 148 Poza nr 149

Pinochio şi un demn urmaş al Absolvent de bacalaureat plin de ambiţii,

familiei Filip, la doi ani. încrezător în forţele lui …

Poza 150 Poza 151

Filip Traian la 18 ani Bulgăr Petru la 30 ani în plină glorie,

încărcat de vise….. privind spre viitor cu certitudine.

Poza nr 152

Doi fraţi în faţa casei unul la 18 ani , celălalt la 30… Erau siguri că vor schimba lumea !!! Şi au schimbat-o…!!!! Dar nu aşa cum au visat …

Poza nr 153 Poza nr 154

Nepoţii de frate la nuntă , Filip Ion Poză de familie la nuntă în 1972, Filip

şi Vetuţa, Bulgăr Titus şi Norica Ana alături de fiul ei, Pele Trăilă alături

alături de miri ,ne arată continuitatea de fiica sa Ecaterina.

arborelui genealogic.

Şi în perioada Războiului Rece dulăienii erau fericiţi, se bucurau de evenimentele sărbătoreşti din familie, din societate, din arborele genealogic sau, pur şi simplu, din anturajul prietenilor.

Poza 155

Oare câtă bucurie poate fi în sufletul părinţilor cănd îşi ţin în braţe urmaşul … !!

Ai senzaţia că aripile sufletului te înalţă spre noi ţeluri , spre noi limite, spre noi

dorinţe…

Aşa au fost toţi părinţii dulăieni, constatare realistă prin rezultatele obţinute în perioada Războiului Rece dar şi după …

Poza 156

Momente fascinante la aniversări, festivităţi şi petreceri în poza 156 !!!!

Vise şi vise … într-un colaj de cinci poze … Se remarcă în colaj, stânga sus, o petrecere de botez penticostal la Bocşa, dreapta sus, un binemeritat concediu

la Băile Olăneşti, rândul din mijloc , o întâlnire emoţionantă cu profesorul Reghiş unul din cei mai valoroşi matematicieni ai Universităţii din Timişoara dar şi ai României, pe acelaşi rând o frumoasă domnişoară pe bicicletă la Ruga de Sf. Cuv.Paraschieva. În rândul de jos, la banchetul de absolvire al facultăţii

de matematică – mecanică , un dulăian reprezintă localitatea, alături de celalţi colegi de grupă.

Să nu uiţi Darie : Şi noi “ Am trimis toate visele pe front, în linia Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise noi aveau să-ne însenineze gîndul pe care le-am ocrotit la piept…“

Poza 157 Poza 158

Poza 157 la Rugă în faţa bisericii catolice… Aurica , o frumoasă dulăiană în

Şi la noi moda mini a prins repede la tineret. tinereţe…Ce zâmbet, ce

trăsături superbe, poza 158 !

Poza 159 Poza 160

Familia Lorinţ şi Smolean cu rudele apropiate pozele 159, 160, la Rugă de Sf. Cuv. Paraschieva. La Ruga dulaiană veneau rude şi invitaţi aproape din toate colţurile ţării, din Ploieşti, din Oradea, din Constanţa, din Bucureşti, din Braşov, etc.

Iată că arborii genealogici ai familiilor dulăiene se întind în întreg spaţiul românesc. Desigur că am avut musafiri la Rugă şi din America, oraşul Cleveland, pe copiii familiei Iohan şi familiei Geza.

Poza 161

La şcoală am fost trimişi de părinţi pentru că l-i s-a luat averea … iar noi am înţeles că trebuie să alegem altceva şi să fim cei mai buni …. !!!!! Drept dovadă răsplata premiului , în poza 161.

Poza 162 Poza 163

Când amândoi fraţii au terminat facultatea nimic nu le mai putea sta în cale să revoluţioneze lumea … numai ca lumea era bine organizată, doar entuziasmul nostru a fost mult, mult prea mare…

Poza 164 Poza 165

În poza 164 Ţăran şi muncitor navetist Maica Iulia şi nepoata într-un gest

din Duleu în staţiune la Băile Herculane iubitor de tandreţe, respect

şi adoraţie, aşa cum îi stă bine

acestei familii.

Poza 166 Poza 167

Maica Iulia, nepoata Victoria Maica Iulia cu un fundal de covor modern ţesut

proaspătă ingineră şi alături de nepoţii Camelia şi Tiberius. Cu

taica Nicolae în faţa casei, regret în suflet anunţăm decesul lui Tiberiu la

în poza 162 vârsta de 40 ani, într-un grav accident de

de maşină în Italia.

Să nu uiţi Darie : Şi noi “ Am trimis toate visele pe front, în linia Întâi , însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise noi aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

Poza 168 Poza 169

S-au întâmplat şi tragedii din Întâlnire fericită după 15 ani între vecini,

cauza Pogoniciului nervos, familia Franţ (Gruia) şi Vilmoch plecată

în familia Rămneanţu în Germania şi venită în vizită ; Dorul de

locurile natale este mare...

Poza 170

În poza 170 cel mai bun strungar al Uzinei din Bocşa dar şi al secţiei de motoare navale din UCM Reşiţa. Se remarcă în cele mai complexe piese de prelucrat pe strung dar şi în crearea de SDV – uri “ proprii “ la maşinile unelte de tip strung. Avea un simţ al preciziei şi al esteticii piesei executate de el dar şi de colegii lui. A fost recrutat să lucreze pe strunguri cu comandă numerică reuşind o productivitate demnă de invidiat, datorită SDV-isticii “ proprii “. Salariul mediu câştigat lunar se apropia de a şefului de secţie, atunci când complexitatea piesei era deosebită.

Aşadar în perioada Războiului Rece era egalitate de şanse între muncitori şi

Şefi …

Poza 171 Poza 172

Familia Franţ Ion şi Elisabeta la 80 de ani , pozele 171,172… Pensionari de CAP – Duleu cu o pensie de 180 lei fiecare … cu un nepot economist ,director de Complex Agro-Industrial Berzovia, iar celălalt nepot, profesor de matematică, şi o multime de strănepoţi … Da, era mică pensia de agricultor, dacă ne raportăm la salariul mediu de 2500 - 2800 lei dar şi la pensia muncitorului industrial de 900-1000 lei. Într-adevăr ţăranul era exploatat din greu deşi clasa muncitoare conducea.

Să nu uiţi Darie : Şi noi “ Am trimis toate visele pe front, în

linia Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise

noi aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

Poza 173 Poza 174

În pozele 173 şi 174 Noile generaţii ale Războiului Rece ….la gradiniţă şi aniversare…. Pe ei trebuie să ne bazăm realizarea viselor noastre, dar mai cu seamă a lor…

Au crescut în perioada Războiului Rece şi trăiesc momentele refacerii capitalului Românesc fără nici un ajutor… în condiţiile unei competiţii acerbe. Să le ţinem pumnii strânşi pentru reuşită, să-i încurajăm cu toată fiinţa noastră.

Poza nr 175 Poza nr 176

Prinţ la serbare …. Copii fericiţi şi mândri dansând…

În pozele 175 şi 176 generaţiile perioadei Războiului Rece, fie la grădiniţe, fie la şcoală, învăţate să fie sociabile , să viseze la prinţi, să crească armonios pentru a duce BRENDUL ROMÂNIEI mai departe… Şi ce Brend avea România …

Poza 177

Iancu Ion, ţăran, în poza 177, cooperator la CAP – Duleu , la cravată în ţinuta de gală la Ruga din Duleu – 14 octombrie , hramul bisericii Sf. Cuv. Paraschieva din localitate. Face parte dintr-un arbore genealogic cu adânci rădăcini în istorie, străbunicii lui spunând că viţa lor s-ar trage din viţa lui Iancu de Hunedoara. Prin faţa casei vechi a lui Iancu încă se mai văd urmele drumului pietruit , construit în timpul Mariei Terezia.

4.1. Viaţa economico-socială după terminarea Războiului Rece ;

Să nu uiţi Darie : Şi noi “ Am trimis toate visele pe front, în linia Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise noi aveau să ne însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

Terminarea Războiului Rece era aşteptată şi de localitatea noastră dar în alt mod , nu prin trădare. Ne aşteptam ca România să devină o interfaţă politico-economică între Europa şi Lumea Arabă având în vedere potenţialul politico- economic construit cu migală , sudoare şi sacrificii atâţia ani. Ne-am aşteptat ca România să joace un rol important în Organizaţia ţărilor nealiniate, alături de Iugoslavia pentru lărgirea bazei de comerţ, tehnologice, a exporturilor în general.

Aveam nevoie ca de aer de exporturi şi expansiune masivă a colaborării economice pentru convertirea leului românesc, pentru creşterea veniturilor salariale la cel puţin 1000 dolari pe lună, pentru cucerirea statutului de ţară mediu industrializată, pentru continuitate , dezvoltare locală şi naţională.

Aveam nevoie de cărăuşie aeriană, navală, fluvială, rutieră, feroviară, de tractoare şi utilaje agricole mai performante, de experienţa celor 200 ani de tehnologie reşiţeană, hunedoreană, de experienţa agriculturii, industriei de toate felurile, de experienţa ţării în general.

Nu s-a înţeles acest lucru , am distrus ţara, “ CASA “ care cu migală şi sacrificii am construit-o noi , părinţii , bunicii şi străbunicii noştri până la daci.

Le oferim copiilor noştri nişte dărâmături şi îndemnul “faceţi voi mai mult dacă vă trebuie… “ Noi atât am putut… Halal ofertă !!!!

Norocul nostru că , ei tineri şi frumoşi, au înţeles repede, au dres lucrurile , pe ici pe colo şi construiesc din cenuşă România. Iată-I :

Poza 178

Mire şi Mireasă din epoca post Războiului Rece,poza 178, cu vise, speranţe, dorinte dar şi realizări… Da, sunt frumoşi şi tineri …ca visele lor…

Poza 179

Altă nuntă în sat ,poza 179, după Războiul Rece , alături de frumoşii miri, naşii de vază în sat din neamul Ioşconilor, îşi petrec în faţa muzicanţilor.

Poza 180

În poza 180, avem un absolvent al facultăţii de Ştiinte Economice din Bucureşti ,secţia Relaţii Internaţionale, Ronald Filip a dat drumul viselor, speranţei şi luptei pentru implementarea noilor topologii relaţionale…în România şi Lume… Da, sunt frumoşi ,tineri, ambiţioşi şi superbi …ca visele lor…

De la ei ne asteptăm ca România să facă saltul calitativ în domeniul managementului, marketingului, know - how – ului, în domeniul marilor proiecte locale , regionale , naţionale şi internaţionale pentru că ei fac parte din generaţiile post război rece.

Marcarea sfârşitului Războiului Rece, în localitatea noastră, a fost prevăzută de scriitorul autodidact şi arheologul amator Iosif Loga Cireşan, care,

pentru prima dată, a sesizat acest lucru în anul 1985. Într-o discuţie avută

personal cu el, acuza pe Preşedintele României de atunci, că nu şi-a crescut

înlocuitor pentru a prelua puterea , realizările şi Brendul României iar terminarea Războiului Rece va aduce mari schimbări în Europa şi în lume.

Făcea paralelă cu perioada Carol I , şi Carol al II-lea , perioada trăită de el. Lipsa continuităţii în conducerea unei comunităţi, ţări , grupuri de ţări şi fracturarea ei, brutală, atrage după sine dezastre economico - sociale de neimaginat pentru populaţie dar şi pentru conducători. Şi cam aşa s-a întâmplat ;

Mai tărziu , prin anul 1987 -1988, un important activist tânar al Comitetului Central al PCR , la o întâlnire cu activul sindical şi de partid în Reşiţa , prof. Leonard Mehedinţu a confirmat previziunile ţăranului autodidact sub altă formă, cerându-ni-se să fim pregătiţi pentru schimbări majore !!!

Ce previziune a avut scriitorul, arheologul, autodidactul ţăran Cireşan Iosif Loga , dar şi prof. Leonard Mehedinţu !!. Acum după 25 de ani , am văzut că teoretic a fost bine pregătită lovitura de palat si trădarea, dar punerea în practică a fost jalnică, continuarea loviturii fără nici un program şi mai jalnică.

De aici a venit şi trădarea din partea tuturor , sindicate, partide, conducere administrativă, casă regală, diasporă, aliaţi , prieteni şi duşmani.

În cei 25 de ani nu am mai auzit nimic de tânarul prof. Leonard Mehedinţu, un bărbat, înalt, frumos, cu filipice senzaţionale care te cucereau înainte de a le rosti. Mă aşteptam să fie un lider…

Prezentăm, mai jos o situaţie locală din Duleu din punct de vedere economico - social ce reflectă fracturarea şi trădarea de care vorbeam mai sus :

Dacă în 1985 localitatea noastră împreună cu Valea Mare avea o structură SMA cu baza tehnologică de 27 tractoare, 20 pluguri, 7 remorci, 5 combine, 10 discuri, 8 semănători, 5 utilaje de împraştiat îngrăşăminte, 5 utilaje de stropit pomii şi 30 de angajaţi la structura SMA, ce deservea alta structură asociativă CAP – ul Duleu – Valea Mare cu o suprafaţă arabilă de 650ha.

Astăzi SMA –ul şi CAP-ul au fost desfiinţate. Mai sunt 7 tractoare private care abia îşi prelucrează pământul deţinut de proprietari.

Dacă în 1985 se lucrau 650 ha teren arabil şi 200 ha plantaţii pomicole de SMA astăzi se mai prelucrează 30 ha teren arabil de proprietarii de tractoare.

Dacă în 1985 se livra la fondul de stat de CAP Duleu -Valea Mare 600 –700 tone de grâu sau porumb astăzi se livrează 0 tone;

Dacă în 1985 numărul de animale era de 3000-4000 de oi, 100-200 de vaci, astăzi numărul de oi este de 2000-2500 , vaci 50- 60, capre 20-30.

Dacă în 1985 venitul mediu pe familie era de 1500-2000 lei pe familie /lună (fiecare familie avea un angajat fie la SMA, fie la uzinele din Bocşa , Reşiţa, Lugoj) astăzi venitul mediu este de 400-500 lei pe familie/lună.

Dacă în 1985 tineretul avea un viitor asigurat prin locurile de muncă din industrie, comerţ, agricultură ,zootehnie, pomicultură, viticultură, astăzi nu are nici o perspectivă , decât munca în UE sau alte zone ale lumii. Comparaţiile pot continua dar toate, absolut toate reflectă distrugerea miezului economiei naţionale construite în România, în sute de ani !

Când ai o bogăţie este uşor să o împarţi la cei care au creat-o ! Greu este să o aduni şi să o gestionezi mai departe, peste generaţii ! Acest lucru nu l-au învăţat în facultăţi, şi nici din istorie vechii şi noii conducători. Păcat…

Să nu uiţi Darie : Şi noi “ Am trimis toate visele pe front, în linia Întâi … însă cu adevărul ciuruit n-au supraveţuit … dar alte vise noi aveau să-mi însenineze gândul pe care le-am ocrotit la piept…“

Pe aceleaşi coordonate vom prezenta câteva destine din localitate :

poza 181

În aceasta poză 181, remarcăm, dacă privim cu atenţie, hotărâre , inteligenţă, seriozitate, disciplină adusă din viţa Bulgăronilor dulăieni şi aplicată în tehnologiile produselor UCMMA BOCŞA. În calitate de tehnolog şef, prin mâna lui au trecut toate proiectele şi tehnologiile macaralelor portuare, macaralelor pentru construcţii de locuinte, pentru construcţii industriale, poduri rulante, maşini agricole, piese , ansamble şi subansamble sudate pentru şantierele din ţară şi străinătate. Pe lângă frumuseţea sufletească a tânărului inginer trebuie sa remarcăm şi frumuseţea fizică cu ajutorul căreia a cucerit-o pe frumoasa lui soţie Dorina Baica , bocşeancă get beget, care se trage din neamul înstărit al Băiconilor, cu care a întemeiat o familie deosebită. Păcat că o asemenea valoare inginerească cu atâta experienţă tehnologică nu a putut să crească şi alţi tehnologi tineri la această însemnată uzină, după terminarea Războiului Rece. Trădarea Gorbacioviană şi-a spus cuvântul şi în această parte a Banatului, uzina din Bocşa închizându-şi porţile.

Multe s-ar putea spune despre această uzină , exploatările miniere din zonă, salba de complexe agroindustriale construite şi consolidate, unele chiar din perioada Imperiului Habsburgic, altele din perioada Marelui Război Rece, dar toate acum în paragină, rămâne ca istoria să ne înveţe copiii noştri ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple pe pământul Banatului.

poza 182 Poza 183

Chiar dacă Gorbaciov şi-a trădat propria ţară, dar şi pe noi , bănăţeni frumoşi s-au născut , se nasc mai departe, aniversările copiilor noştri şi nepoţilor au continuat, iar hotărârea lor de a-şi depăşi părinţii şi bunicii, continuă cu şi mai multă îndârjire, rezultă din poza 182 şi 183.

În faţa tortului aniversar poza 183 ,cu ochi pătrunzători şi dulci, cu papion şi zâmbetul pe buze îi simţi hotărârea de a arunca în lupta vieţii toată energia de copil. Aşa e viţa Bulgăronilor dulăeni şi a Băiconilor bocşeni.

Poza nr 184 Poza nr 185

Tradiţia şi obârşia neamului Smolenilor , Bulgăronilor nu poate renunţa la superbul costum popular al locurilor noastre…pozele 184, 185, chiar dacă lui Gorbaciov li s-a alăturat şi românaşi, care la viaţa lor, nu au fost în stare să construiască un wc pentru o organizare de şantier, dar să conducă un serviciu de tehnologi ,ca cel de la UCMMA Bocşa… sau o Ţară cu un Brend câştigat cu trudă şi sudoare, în sute de ani !!!!

Noi asigurăm continuitatea şi tradiţia , noi nu trădăm , noi reconstruim Brendul României spun pozele de mai sus , indifferent dacă România este Republică sau Monarhie, indifferent dacă este în Uniunea Europeană sau în Uniunea Asiatică, iată gândirea dacică, gândirea imperială, gândirea regală, gândirea unionistă, gândirea războiului Rece, gândirea continuităţii româneşti.

În poza nr 184 Silviu Bulgăr, cu mâinile în şold, este pregătit cu mândrie, sa înceapă dansul căluşarilor. Astăzi el este professor şi îşi practică meseria in Germania alături de soţia sa, gugulancă şi medic.

poza 186 poza 187

Cui îi este ruşine că a fost pionier ? Că a învăţat să socializeze, că a învăţat despre patriotism local, regional, naţional, că a învăţat, organizare, disciplină, competitivitate, igienă, respectul de părinţi, bunici, străbunici şi tot neamul nostru în poza 186.

Uitaţi-vă în ochii mei , voi ce încriminaţi organizaţia de pioneri, v-a fost frică de forţa noastră, ne-aţi manipulat în fel şi chip, dar n-o să scăpaţi de judecata noastră.

Tânăra din poza 187 ne priveşte uşor mirată , a învăţat atâtea lucruri frumoase despre Ţara ei, despre locurile ,oamenii şi Brendul României, despre conducători, de la Decebal , Mihai Viteazul, Casa Regală la Ceauşescu şi deodată vine “unul”, ne spune că aceşti conducători sunt “nima-n drum, nima-n poceacă” , adică egali cu zero , dar va veni ăla cu wc - ul din organizare de şantier , va conduce România şi Brendul său pe cele mai înalte culmi…Da, a venit iar acum ne mirăm toţi, cum a reuşit să ne păcălească şi pe noi dar mai cu seamă Marea Rusie !!!!!!

În spatele mirării , însă , este un caracter de sportivă convinsă că visele , lupta nu trebuie să înceteze, aşa au fost toţi Smolenii şi Bulgăronii din Duleu.

Poza 188

Priviţi în poza 188 la Alexandru Bulgăr, tinereţe, vigoare, sănătate dar şi frumuseţe masculină îţi transmite cavalerul nostru, gata oricând să lupte pentru visele lui şi a generaţiei. Cu alura sportivului consacrat arborele genealogic a Smolenilor şi Bulgăronilor pot fi mândri şi făloşi de nepoţii , strănepoţii şi stră-strănepoţii lor chiar şi în epoca Uniunii Europene.

Poza 188

Panoramă a localităţii de după terminarea Războiului Rece , în care se remarcă frumoasa depresiune a Văii Pogoniciului , pe care Împăratul Traian a ales-o, în drumul său spre Sarmisegetuza ,poza 189. Este de datoria noastră ca drumul roman să fie reconstruit şi marcat cum se cuvine, pe hărţile turistice ale României şi ale judeţului pentru că toate drumurile duc la … Duleu.

Poza 190 Poza 191

Cer senin pe Valea Pogoniciului , terenul arabil aşteptându-şi tractoarele să-l desţelenească, dar care nu mai vin în epoca Uniunii Europene, tractoarele construite în timpul Războiului Rece le-am distrus , poza 190 !!!.

Apele limpezi şi cristaline ale Văii Arineşului alunecă spre albia Pogoniciului , aşteptând regularizarea mult promisă de administraţie… poza 191

Bogăţia florei şi faunei locului , exploatată optim este un izvor de venituri pentru locuitorii zonei, dacă băncile ar acorda credite ieftine garantate de statul român. Dar statul român nu este structurat topologic în interesul comunităţii, a ţării, a cetăţeanului , el este un mijloc de inavuţire ilegală pentru conducători.

Mai mult, conceptele autohtone nu se sincronizează sub nici o formă cu conceptele Uniunii Europene şi viceversa, astfel încât comunitatea locală, cetăţeanul român să beneficieze de construcţia europeană.

Poza 192 Poza 193

În pozele 192 şi 193 , vizită a dulăienilor la muzeul parc de locomotive din Reşiţa, moment de relaxare şi amintiri frumoase pentru foştii angajaţi ai uzinelor, astăzi şomeri, pensionari ori lucrători în Germania, Austria , Italia, Grecia, Spania, Portugalia, Franţa, Olanda, etc. Sunt tare resemnaţi şi dezamăgiţi … Ce am fost … şi ce am ajuns !!!!

Poza 194 Poza 195

Viitura fulgerătoare pe albia Pogoniciului din poza 194 a rupt podul de peste râu , care nu a fost refăcut de 11 ani, nici până astăzi. Mai mult, locuitorii sunt nevoiţi să ocolească 6 km pentru a ajunge acasă , pe jos dar şi cu utilajele agricole. Apele Române spun că refacerea podului revine Primăriei Fârliug iar Primăria Fârliug spune că sarcina este a Ocolului Silvic Bocşa , întrucât drumul este forestier iar podul face parte din acest drum ca şi alte poduri şi podeţe.

Această modalitate de abordare nu ar fi fost posibilă pe timpul Imperiului Habsburgic ,dar nici pe vremea Imperiului Roman. Iată ce înseamnă dezorganizare, degringoladă şi absenţa unei administraţii publice bazată pe acumularea experienţei istorice, proprii dar şi experienţa altor administraţii publice din alte state.

În poza 195, treceţi voi ,dacă puteţi, pe acest pod, pe jos sau cu remorca încarcată cu fân, lemne, porumb, grâu , etc !!! Câtă nepăsare, umilinţă , lipsă de respect faţă de cetăţenii, dulăieni, bărboşeni, vălămăreni, păieni care foloseau acest pod şi drum, din partea autorităţilor, instituţiilor statului !!

Poza 196

În poza 196, Cariera de piatră calcaroasă dură cu nuanţe marmoreene o resursă semnificativă locală care a fost exploatată ,după documentele vremii, încă de pe vremea romanilor îşi aşteaptă investitorii ,insă, nu vin… !

CAP 5. VIAŢA SPORTIVĂ ;

Viaţa sportivă a localităţii este marcată , după spusele localnicilor, încă din perioada Împărătesei Maria Terezia când au fost organizate breslele meşteşugarilor iar între aceste bresle au avut loc serbări sportive şcolare pentru copiii lor dar şi între adulţi , lupte , trânte , jocuri cu mingea (riştanţul, oina), întreceri de călărie cu premii pentru caii şi călăreţii cei mai rapizi sau frumoşi. Spun , bătrânii satului că au fost organizate serbări sportive şi între localităţi, la riştanţ cei mai buni fiind jucătorii din Valeapai, la oină cei din Duleu, iar caii cei mai frumoşi au fost la Valea Mare , cei mai rapizi la Duleu. Organizatori sunt menţionaţi Breasla morarilor, breasla croitorilor, breasla fierarilor, breasla tâmplarilor , breasla căzănarilor , ultimii contribuiau cu vinul şi ţuica pentru ospăţ.

Între cele două războaie mondiale au fost organizate întreceri de călărie , pe cai , pe măgari, dintre premianţi amintim pe Bulgăr Gheorghe, Bulgar Petru senior, Vit Petru şi Laţcu Petru (Ghincea).

În perioada 1940 – 1952 au fost organizate curse de cai şi de tractoare

între tractorul lui Niţu şi tractorul lui Valerie Laţcu câştigători fiind într-un an Niţu , în celîlalt Valerie. La cai câştigătorul fiind Laţcu Petru, la măgari

Ion Ioţa.

Dupa anii 1962-1963 au apărut în şcolile generale şi profesori de sport sau instructori calificaţi care s-au ocupat să înfiripeze în localitate şi alte sporturi , volei, baschet, fotbal, box , lupte libere, greco-romane , ping –pong,

organizându-se concursuri între şcolile locale din zona Valeapai, Duleu, Valea Mare, Visag, Fârliug. Un astfel de promotor a fost directorul şcolii Dorel Teodorescu, profesorul Sitaru ,profesorul Miloş Ioachim şi Miloş Pavel din Valeapai. Alţi sportivi din localitate inginerul Tomescu Ioan, fotbalist la Metalul Bocsa, Petru Franţ (Gruia) boxer la Clubul de box Muncitorul Reşiţa, Micşa Ioan ,sportiv şi organizator sportiv la Clubul Chimia Târnăveni. Remarcăm activitatea sportivă la handball şcolar a Noricăi Bulgăr la Liceul din Bocşa.

Mai amintim echipa de volei sătească condusă de învăţătorul Dorel Teodorescu din care au facut parte profesorul Sitaru, profesorul Miloş Pavel, Miloş Ioachim, prof Grindeanu.

Trebuie amintită şi echipa de fotbal sezonieră organizată în jurul inginerului Tomescu Ioan, Micşa Ioan, Filip Traian ,Gâtlan Dorel, Popescu Virgil, Damian Petru, Zbăgan Ion, Bontea Ion şi ceilalţi.

CAP 6. OBIECTIVE TURISTICE ;

Zona localităţii Duleu este înconjurată de o mulţime de obiective turistice nepuse în adevărata valoare din cauza lipsei fondurilor de amenajare , întreţinere, promovare , dar şi a infrastructurii. Cele mai importante obiective touristice de evidenţiat sunt :

1. Drumul I Roman Lederatta – Berzobis– Cornett– Aezisis– Tibiscum ;

2. Drumul construit de Maria Terezia Duleu - Visag – Lugoj ;

3. Castelul din Duleu a familiei Ioanovici , iar apoi a familiei Cristea ;

4. Biserica ortodoxă din Duleu ;

5. Biserica catolică din Duleu , ruine ;

6. Siturile Cornett-Spinii Bugii, Gurile Arineşului, Valea Smizii, Groapa Fetelor , Valea Ruşagului ;

7. Situl din Ocheţ , cu izvorul lui Traian ;

8. Biserica ortodoxă din Valea Mare ;

9. Biserica ortodoxă din Valeapai ;

10. Castelul lui Riesz din Valeapai ;

11. Biserica ortodoxă din Bărbosu ;

12. Izvorul termal din Bărbosu ;

13. Peştera Bărboşană ;

14. Biserica ortodoxă din Izgar ;

15. Biserica ortodoxă din Fârliug ;

16. Castelul din Fârliug actualmente amenajat ca Primărie ;

17. Situl cetăţii Aezisis de la Remetea Pogonici ;

18. Biserica ortodoxă din Remetea Pogonici ;

19. Frumoasa Vale a Pogoniciului de la izvoare Muntii Delineştiului,

până la vărsare în Timiş ;

20. Sălaşele din zona unde au sălăşluit “ partizanii “ din m-ţii Banatului;

21. Piatra Osândei din centrul localităţii Duleu ;

22. Punctul Muzeistic Duleu ;

23. Cariera de piatră calcaroasă marmoreeană ;

Este de remarcat că toate familiile germane, maghiare, române, ţigăneşti, slave plecate din sat, în Lume , s-ar întoarce în localitate fie în vizită, fie la pensie dar nu au spaţii de cazare, cămin de bătrâni în Duleu, unde să-şi petreacă în linişte, mediu ecologic relaxant , plin de amintiri, clipele magice ale copilăriei.

Mai mult , ei nu vin singuri, ci cu prieteni, rude sau pur şi simplu cunoştinţe care vor să viziteze Banatul şi România, Timişoara şi castelele Dracula , Uzinele Reşiţene, Uzinele din Oţelu – Roşu, Călan, Bocşa, Semeringul Anina – Oraviţa, minele Dognecea , Ocna de Fier, Anina, Moldova Nouă, Porţile de Fier I şi II unde au lucrat şi ei o perioadă ;

Absenţa resurselor investiţionale în obiective care să vină în

întâmpinarea lor este şi pentru noi şi pentru ei , revoltătoare, de neînţeles

în mileniul III.

Ei ne povestesc ca toată Lumea bună are proiecte investiţionale pe

termen lung, îşi amintesc că şi la noi au fost proiecte de dezvoltare din

1965, 1970, 1975, 1985 până în anul 2000. Nu înţeleg ce fac şi cum

gândesc Parlamentul României , Guvernele Sale şi Instituţiile Statului

Român, Dezvoltarea Noastră în Topologia Europeană şi Mondială.

CAP 7. FII ŞI FICELE LOCALITĂŢII :

Dorim să prezentăm fii şi ficele localităţii Duleu , atât născuţi cât şi

adoptaţi de sat, pe un interval istoric semnificativ , pentru a sublinia că

toţi au avut intenţii remarcabile de a ocroti ,dezvolta , propăşi localitatea

şi locuitorii ei , respectiv domeniul în care şi-au desfăşurat activitatea. Şi

ei au avut vise :

“ Le-au trimis toate visele pe Frontul Vieţii, chiar în linia Întâi …

însă cu adevărurile ciuruite n-au supraveţuit … dar alte vise

noi aveau să le însenineze gândul pe care le-au ocrotit la piept” aşa

cum au putut…

Îi enumerăm într-o ordine aproape cronologică , adăugând

completări acolo unde le-am avut de la documente, cunoscuţi, rude sau

prieteni.

1. Pavel Colivă negustor macedonean din Timişoara , şi-a

schimbat numele în Ianovici ,a cumpărat , în anul 1800, domeniile

Duleu şi Valea Mare , devenind nobil în comitatul Caraş ;

2. Gheorghe Ianovici, fiul lui Pavel Colivă,deputat de Timiş în

Dieta de la Pojon, secretar de stat, de Duleu şi Valea Mare la

Ministerul Cultelor din Buda , collaborator al Mitropolitului

Andrei Şaguna, căpitan imperial pe lângă Avram Iancu la 1848 ;

La castelul din Duleu s-a întocmit Regulamentul bisericesc

ortodox de Mitropolit, preotul Nistor Damşa. Gheorghe Ianovici,

în 1906 a contribuit cu suma de 2000 de florinţi şi lemnul din

pădurea sa la construirea bisericii de pe locul actual ;

3. Bocicotă Iova, ţăran voluntar la Revoluţia din 1848, alături de

Gheorghe Ianovici ;

4. Laţcu Ion Bujor ,ţăran voluntar la Revoluţia din 1848, alături de

Gheorghe Ianovici ;

5. Ioan Boncilă , administratorul castelului familiei Ianovici din

Duleu, bun conducător şi organizator al domeniului a ajutat săracii din sat, a trimis bani şi ajutoare luptătorilor din Revoluţia de la 1848.

6. Ioan Bărboşanu, locuitor înstărit al satului a contribuit cu bani şi

ajutoare pentru luptătorii lui Avram Iancu, biserică şi activităţile

culturale ale momentului ;

7. Imbre Ion, printre primii învăţători la Duleu ;

8. Martin Petrovici , printre primii învăţători la Duleu ;

9. Pavel Crăinicescu, prima familie de învăţători la Duleu, venită

de pe meleagurile Olteniei ;

10. Avram Crăinicescu, învăţător, fiul lui Pavel, ştia 3 limbi,

româna ,maghiara şi germana , invăţa copiii in trei limbi ;

11. Ilie Crăinicescu, învăţător, fiul lui Avram şi el invăţa copiii din sat în 3 limbi română , maghiară şi germană ;

12. Cornel Crăinicescu, învăţător, fratele lui Ilie a fost un neobosit

căutător de folclor vechi în Duleu şi împrejurimi, bătrînii spun că ar fi avut adunate peste 800 de cântece şi strigături şi aproape 300 obiecte tradiţionale din care 10 tipuri de costume populare ; Din păcate acest muzeu particular nu s-a păstrat peste timp.

13. Romulus Crăinicescu, învăţător, fiul lui Ilie , împreună cu

Laţcu Ion (Podaie) organizează grupul de căluşari şi dansuri din

localitate ;

14. Dumitru Nedescu, învăţător şi căpitan, în 1912 înfiinţează

primul colectiv de teatru şi dansuri din localitate, participant la Marea Adunare Natională de la Alba Iulia, după război ,ofiţer activ la Regimentul de infanterie 32 Arad ;

15. Aurel Crăinicescu, învăţător, fiul lui Romulus ;

16. Dumitru Popescu I , învăţător ;

17. Ioan Teodorescu , învăţător, în 1929 organizează al II-lea

colectiv teatral şi de dansuri cu Laţcu Ion (Podaie) ; Îşi aminteşte Franţ Ana, fosta elevă şi membră a colectivului, următoarele versuri din sceneta de satirizare a leneşilor :

Draga mea istorie Draga mea gramatică

Zău, că n-am memorie… Nu fi antipatică…

Ţine minte tu , mai bine, Şi-mi transcrie într-o clipă,

Cine s-a luptat, cu cine … Exerciţiile grele,

În ce an şi-n care loc, Vezi că eu n-am timp de ele.

Vezi că eu n-am timp deloc.

…………………………….

Draga mea caligrafie,

Scrie-mi literele mie …

Mai frumos ca orişicine,

Dascălul să-mi dea un bine,

Că eu vreau să scriu frumos,

Citeţ, mândru, arătos !

Însă joaca nu mă lasă,

Tema să o fac acasă …

………………………….

Această scenetă a fost promovată de toate generaţiile inclusiv la Festivalul Cântarea României când s-a câştigat premiul II de către teatrul sătesc din Duleu , condus de Dorel Teodorescu.

18. Nistor Damşa, preot şi învăţător, conducător de parohie ,

îndrumător spiritual , bun organizator al comunităţii, co - autor al Regulamentului bisericesc ortodox ;

19. Petru Damşa , preot şi învăţător , fiul lui Nistor, creator al

Asociaţiei culturale Sfântul Gheorghe, împreună cu Semenescu Victor, organizator al Gărzii Naţionale din Duleu, comandant fiind Nicolaievici Cornel din Bocşa Montană ;

20. Semenescu Victor, învăţător , activist cultural deosebit,

promotor al dansului Căluşarii, scenetelor şi teatrului scurt sătesc ;

21. Trifon Tomescu, ţăran şi muncitor la Uzinele din Reşiţa ,

activist cultural deosebit al satului, mare iubitor de folclor,

a înregistrat pentru Radio – Timişoara datorită cercetătorului Nicolaie Dolângă ;

22. Laţcu Ion (Podaie), ţăran , activist cultural deosebit al satului,

mare iubitor de folclor, dansuri şi brigăzi artistice a promovat, înainte de primul război mondial cântecele Deşteaptă-te române, Pe-al nostru steag e scris Unire, Hora Unirii ;

23. Ilona Gheorghe, ţăran , primar, activist cultural, înainte de

primul război mondial a promovat cântecele Deşteaptă-te române, Pe-al nostru steag e scris unire, Hora Unirii ;

24. Bulgăr Petru senior, erou în cel de-al II – lea Război mondial

căzut la datorie cu calul lui, a fost un mare dansator, fetele satului “omorându-se” să danseze cu el ;

25. Rămneanţu Nicolaie , erou în cel de-al II – lea Război mondial

, căzut la datorie ;

26. Balint Cornel , erou în cel de-al II – lea Război mondial, căzut

la datorie, organizator de baluri si petreceri în sat ;

27. Groza Toma, plutonier în primul Război mondial, primar, cu

rol important în Marea Unire ;

28. Vit Petru , subofiţer, participant la Primul Război mondial,

luptător pentru Unirea cu Ţara ;

29. Pau Traian, sergent în Primul Război mondial, luptător la

Mărăşeşti şi Oituz, participant la evenimentele Unirii ;

30. Vasi Petru, soldat în Primul Război mondial luptător la

Mărăşeşti şi Oituz, participant la evenimentele Unirii ;

31. Bandu Petru ,soldat în Primul Război mondial luptător la

Mărăşeşti şi Oituz, participant la evenimentele Unirii ;

32. Franţ Nicolae Traleş,soldat în Primul Război mondial luptător pe frontul italian, participant la evenimentele Unirii ;

33. Franţ Ion Traleş, caporal în Primul Război mondial luptător pe frontul italian, rănit în umăr, participant la evenimentele Unirii;

34. Dorel Teodorescu, director de şcoală, professor, arheolog

didactic, instructor cultural, scenarist, sportiv, fiul lui Ioan Teodorescu , în 1976 creează al III-lea colectiv teatral, de dansuri şi scenete cu care câştigă Premiul II la faza naţională Cântarea României , pe scena Casei de Cultură din Galaţi , tot în această perioadă înfiinţează Cenaclul George Cătană ;

35. Bulgăr Petru junior, contabil şef CAP- Duleu – Valea Mare,

contabil şef primăria Visag, contabil şef şi apoi director Complexul Agrozootehnic Berzovia, susţinător înflăcărat al activităţii culturale şi religioase în Duleu ;

36. Gloria Teodorescu, învăţătoare, instructor cultural ,scenaristă,

fiica lui Ioan Teodorescu, căsătorită în Deva ;

37. Ica Georgescu, învăţătoare, născută în Bocşa, o animatoare

deosebită a vieţii culturale , prietenă şi colaboratoare a lui Dorel Teodorescu ;

38. Valeria Lighezan, învăţătoare, născută în Valeapai, neobosită în

activitatea didactică şi pedagogică a localităţii ;

39. Petru Hiriza, învăţător de scurtă durată;

40. Ivana Sebescu , învăţător de scurtă durată ;

41. Iosif Munteanu, învăţător de scurtă durată ;

42. Vasile Ciobanu, învăţător de scurtă durată ;

43. Ana Balaci, învăţătoare, născută la Tapia , lângă Lugoj ;

44. Lucreţia Ursu, învăţător de scurtă durată ;

45. Ana Moriana, învăţător de scurtă durată ;

46. Maricica Grosu, învăţător de scurtă durată ;

47. Victoria Ciomoş , învăţătoare din Bocsa, a activat pe plan

cultural şi turistic, promovând cântecul popular bănăţean, trimiterea elevilor în tabere de pioneri ;

48. Nicolae Priescu, învăţător căsătorit în Barbosu, fost director de

şcoală la Valeapai, Bărbosu şi Duleu ;

49. Odobaşa Margareta, învăţătoare din Duleu ;

50. Ghimboaşă Lecu , învăţător din Fârliug ;

51. Iosif Cireşan Loga, scriitor ţăran, autodidact, arheolog amator,

membru activ al Cenaclului George Cătană, fost susţinător al grupului de partizani din munţii Banatului,colaborator al cenaclului Paul Tăbârţiu ;

52. Pavel Moşoarcă, poet şi scriitor dulăian, membru al cenaclului

George Cătană, colaborator al cenaclului Paul Tăbârţiu ;

53. Laţcu Ion (Niţu) , proprietar de cazan, tractor şi batoză,

membru în Asociaţia Sfântul Gheorghe, mare dansator ;

54. Valeriu Meda, fiul Reginei Crăinicescu, prim pretor de

Caransebeş şi apoi prim pretor de Orşova , venea des în sat îndrumând viaţa spirituală şi socială a sătenilor ;

55. Valeriu Damşa , avocat în baroul de Timişoara , apărătorul

grupului de partizani din munţii Arineşului, a lui Filip Traian şi Bulgăr Gheorghe în 1952, condamnaţi pentru cotele de grâu ;

56. Traian Damşa , medic în Timişoara, colonel, fiul preotului

Petru Damşa, iniţiator al asistenţei medicale în localitate ;

57. Stela Semenescu , medic, fiica învăţătorului Victor

Semenescu, căsătorită în Deva , continuatoare a asistenţei medicale la Duleu ;

58. Cristea Aurel, administrator bancar, proprietarul ,castelului

Ioanovici din localitate şi a domeniilor, cumpărate de la urmaşii familiei Ianovici ;

59. Cristea Horia, contabil, fiul lui Cristea Aurel ;

60. Cristea Aurel (Bubu), contabil, fiul lui Cristea Aurel tatăl ;

61. Cristea Dorina, contabilă, fiica lui Cristea Aurel tatăl ;

62. Cristea Dorina, educatoare, fiica lui Cristea Horia ;

63. Cristea Adrian, tehnolog Dacia Service Bocşa, actualmente

proprietar de Service Auto în Australia, fiul lui Cristea Horia ;

64. Soşdean Ionel ,proprietar de magazin, ginerele lui Laţcu Ion

(Niţu) , proprietarul tractorului Ford şi a batozei ;

65. Soşdean Titus , medic, fiul lui Soşdean Ion, continuator al

asistenţei medicale la Duleu ;

66. Laţcu Valerie , proprietar de magazin, de tractor, de batoză,

concurentul familiei Niţu , era un mecanic desăvârşit şi un profesionist în motoare cu ardere internă, ginerele lui Pavel Ninea ;

67. Franţ Ion (Ledăru) al doilea preşedinte al CAP Duleu,

gestionar al magazinului mixt din localitate aparţinător Uniunii Naţionale a Cooperativelor de Consum şi Achiziţii;

68. Măduţ Gheorghe, om înstărit ,primul preşedinte CAP Duleu,

bun organizator, gospodar, a promovat disciplina muncii din familie şi în Cooperativă ;

69. Măduţ Petru, preşedintele CAP Duleu, cantor la biserica

ortodoxă , cu o voce de excepţie, a fost un real sprijin pentru

cadrele didactice ale şcolii din Duleu ;

70. Ion Stăpăn , tractorist la SMT Duleu - Valea Mare, apoi

ultimul preşedinte al CAP Duleu - Valea Mare, un sufletist şi bun continuator al politicii de unitate în continuarea activităţii Cooperativei , dar nu a avut cu cine, sabotajul , propaganda antiromâneasca şi antibunăstare fiind mult mai puternică !!! ;

71. Tomescu Ion , inginer, specialist în calculatoare şi electronică

aplicată, a executat lucrări valoroase la UCMMA Bocşa ;

72. Tomescu Petru, preot, colaboratorul lui Dorel Teodorescu ;

73. Micşa Ion , inginer, specialist în energetică, autor de lucrări

importante la Combinatul de îngrăşăminte Târnăveni, director commercial.

74. Cocoş Elena , contabil şef al CAP Duleu- Valea Mare, artizana

bazei de date financiar contabile din localitate.

75. Filip Traian, professor de matematică – informatică,

susţinătorul apropiat a lui Dorel Teodorescu, continuator al punctului muzeistic, autorul lucrărilor, în colectiv , Topologii informatice pe spaţii medicale ;

76. Zbăgan Ion, maistru la tunătoria UCMMA Bocşa, activist

cultural voluntar pentru localitatea Duleu, a contribuit , în 1976, cu lucrări însemnate la aniversarea celor 200 ani de învăţământ la Duleu ;

77. Mariana Meza, învăţătoare şi activistă culturală în sat ;

78. Veronica Băndăşilă , învăţătoare şi educatoare la grădiniţe din

Reşiţa, susţinătoare a lui Dorel Teodorescu ;

79. Victoria Laţcu, inginer la UCMMA Bocşa ;

80. Ţepuş Marinela fiica lui Ion Ţepuş din Bocşa, nepoata lui Nica Babii din Duleu , directoarea Teatrului Notarra din Bucureşti.

81. Paşca Ioan, preot, om de o aleasă calitate umană, promotor al vieţii spirituale în localitate dar şi în parohiile unde a slujit credinţa şi biserica ortodoxă.

82. Bulgăr Titus, inginer la UCMMA Bocşa, şeful Tehnologilor, a

organizat şi întreţinut la zi, toata documentaţia tehnologică din uzină, a spijinit activitatea culturală în sat ;

83. Lehnert (Smolean) Ana, profesoară, a lucrat la Bocşa şi Lugoj,

mai apoi a plecat în Germania, actualmente s-a reîntors şi este din nou lugojeancă ;

84. Gheorghe Sfârcoci, ofiţer, (căpitan), una din cele mai înstărite

şi unite familii din localitate, cu părinţi, bunici, străbunici, stră-străbunici harnici, gospodari şi oameni de vază ai localităţii ;

85. Gheorghe(Gheorghiţă) Cireşan, inginer, specialist în

arheologia Banatului şi a locurilor natale dulăiene, actualmente inginer la ADPP Caraş - Severin ;

86. Ana Cireşan ,economistă, director economic la Inspectoratul

Şcolar Caraş – Severin ;

87. Luminiţa Enache, judecătoare la Tribunalul Caraş – Severin ;

88. Marius Teodorescu, professor la Liceul din Bocşa fiul

directorului de şcoală Dorel Teodorescu ;

89. Laura Teodorescu, învăţătoare, fiica directorului de şcoală

Dorel Teodorescu ;

90. Cristina Teodorescu , juristă, purtător de cuvânt la APIA

Caraş – Severin, fiica directorului de şcoală Dorel Teodorescu ;

91. Tudor Frida , preşedinta Asociaţiei germanilor dulăieni ;

92. Jivan Petru , întemeietorul secţiei SMT Duleu – Valea Mare şi

primul şef de secţie ;

93. Laţcu Ion (Podaie) şeful secţiei SMT Duleu - Valea Mare ;

94. Pârvu Ioan junior , cel mai bun lăcătuş la UCMMA Bocşa,

apoi tractorist la SMT – Duleu, laureat la Festivalul Naţional Cântarea României, faza finală de la Galaţi cu premiul II ;

95. Pârvu Mina , lucrător cofetar, laureată la Festivalul Naţional

Cântarea României faza finală de la Galaţi cu premiul II ;

96. Drăghiţă Titus , inginer şi economist, absolvent a două

facultăţi, director la firma Endress, contabil şef la Primaria din Reşiţa, fost membru a colectivului teatral sătesc, condus de Dorel Teodorescu ;

97. Bulgăr Norica , juristă la Avicola Bocşa, activistă culturală şi

spirituală, contribuţie importantă la modernizarea bisericii ortodoxe din localitatea Duleu, sportivă, componentă de bază a echipei de handbal şcolar Bocşa ;

98. Laţcu Petru (Găluşcă) inginer , şef de secţie la IM Reşiţa, apoi

inginer şef, cadru didactic la Universitatea Eftimie Murgu susţinător al activităţii social – culturale ;

99. Laţcu Petru (Băgişan) inginer , director Centrala de şisturi

Anina, director TERMORES Reşiţa, susţinător al vieţii cultural – spirituale, sponsor însemnat al activităţilor culturale din Duleu ;

100. Simileac Cosmin profesor, specialitatea sport, animator al

tineretului dulăian ;

101. Ilona Ana Simona profesor, specialitatea învăţământ primar, animator al tineretului dulăian, funcţionar economic Primăria Fârliug ;

102. Ilona Luminiţa căsătorită Jivan, economist, fost Ministru secretar de stat, Subprefect de Caraş – Severin , actualmente sef de cabinet al Preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş – Severin, animator al tineretului dulăian ;

103. Daiana Lehnert , inginer – economist, director marketing la

Peugeot, divizia Paris ;

104. Lehnert Iosif inginer, şef atelier proiectare la Lugoj,

proiectant în mediul de proiectare din Germania, reîntors pe meleagurile lugojene ;

105. Adelina Mazilu din Canada , reprezentanta sexului frumos

dulăian în Canada, absolventă a facultăţii de ştiinţe juridice ;

106. Preotul Ardean Ion din Orăştie, un neobosit luptător pentru

construirea casei parohiale , consolidarea bisericii, modernizarea cimitirului, organizarea de evenimente cu creştinii din sat;

107. Preotul Vasile Dragoş din judeţul Vâlcea, un tânar preot care

a finalizat casa parohială, adăugându-i noi anexe, s-a apropiat mult de credincioşi fiind confidentul lor. Împreună cu frumoasa preoteasă au participat la toate evenimentele din sat, fie culturale, fie creştine, trăind în modul ecumenic cu celelalte culte;

108. Preotul Ungar Petrica Vali , bănăţean din Pârlipăţ,Caraş – Severin, venit ca tânăr stagiar, de pe băncile seminarului, plin de energie, încredere şi speranţă a organizat viaţa creştină în localitate la modul superlativ. A modernizat casa parohială, curtea, spaţiul din faţa casei, curtea bisericii, spaţiul din faţa bisericii, a consolidat zidul de sprijin al curţii bisericii, a construit clădirea arhivei şi a centralei termice. Alături de frumoasa soţie au participat la toate evenimentele, culturale, creştine ale localităţii dar şi a comunei fiind apreciat şi de conducerea comunei, nu numai de săteni.

CAP 8. BRENDURI TRADITIONALE LOCALE :

1. Găluşche cu prune de Duleu ;

2. Taşche cu pecmez de Duleu ;

3. Păturată cu ludaie de Duleu ;

4. Zamă de crumpi de Duleu ;

5. Crumpi de Duleu cu piele , brânză, scrijele şi cârnaţi ;

6. Curechi de Duleu cu crumpi, cârnaţi si brânză în cipsâie ;

7. Croafne, colăcei, lipină de Duleu ;

8. Pancove, lacşe, cu lapte din seminţe de ludaie de Duleu ;

9. Pogăcele cu seminte si scrijele de Duleu ;

10. Jumeară cu moare de curechi de Duleu ;

11. Popricaş de iepure vânătoresc de Duleu ;

12. Păsulă cu os afumat de Duleu ;

13. Păsulă slăită cu oloi de dovleac de Duleu ;

14. Lacşă cu samânţă de ludaie si miere de albine de Duleu ;

15. Turtă cu mac si miere de albine de Duleu ;

16. Turtă cu sămânţă de cânepă şi miere de albine de Duleu ;

17. Scoverzi de Duleu cu pecmez, tăfăragă şi miere de albine ;

18. Curastă cu coleaşă de Duleu ;

19. Zupă de pui cu târhană de Duleu ;

20. Chisăliţă cu pituţă pe plită sau jar, de Duleu ;

21. Poame pe şuşâlă (prune, mere, vişine, gutui) de Duleu ;

22. Răchie de duge, cireşe, mere, pere, vişine, struguri, prune altoi de Duleu ;

23. Vin de struguri altoi (tămâioasă, roşiori, Muscat – hamburg, ţâţa Capri, ochii boului, etc)

24. Vin de struguri hibrizi (otelă neagră, albă, lipovană, 1000 de boabe, bătuţi)

25. Răchie de prune hibride(roşii de vară, vânăce, albe dulci, botuşe, bistriţă) de Duleu ;

26. Crumpi în săc cu sos de mărar, şi cârnaţi afumat de Duleu ;

27. Sarme de varză , sarme de piparcă, cu smântână proaspătă şi tormac de Duleu ;

28. Sos de tormac cu smântână şi miere de albine de Duleu ;

29. Turce fripce cu urdă şi smântână de Duleu ;

30. Şonc şi clisă afumată de Duleu ;

31. Dulceaţă de piparcă iuce de Duleu ;

32. Pecmez de prune bistriţă de Duleu ;

33. Popricaş de vergeaţă (castraveţi, piparcă, părădaisă, ceapă, ai, măsline, morconi) de Duleu ;

34. Miel , viţel şi purcel la proţap de Duleu ;

35. Răchie cu propolis de Duleu ;

36. Lichior de coarne de Duleu ;

37. Lichior de mentă de Duleu ;

38. Lichior de soc de Duleu ;

39. Lichior din porumbe de Duleu ;

40. Vin din Boz de Duleu ;

Aceste brenduri au reţete foarte variate cu sau fără adausuri de mirodenii în funcţie de familia care le prepară. În atenţia noastră a autorilor este organizarea unui festival culinar la Duleu pentru a exemplifica brendurile prezentate mai sus.

CAP 9. MĂRTURII DE PROPRIETATE , HĂRŢI, DOCUMENTE

A LOCALNICILOR DIN DULEU :

Terminarea Războiului Rece a adus şi în România degringolada proprietăţilor

cetăţenilor dulăieni prin politicile unor aşa zişi guvernanţi de ocazie, care îşi doreau să distrugă , cu orice preţ, topologia proprietară creată în această perioadă şi să facă Ei Guvernanţii o nouă topologie proprietară pentru români, inclusiv pentru dulăieni, mai performantă, mai modernă.

Cu toate eforturile lor , încercările au fost un eşec, atât în ţară cât şi la Duleu,

datorită nerespectării dreptului fundamental al omului , dreptul de proprietate.

Dreptul de proprietate al cetăţeanului este inalienabil şi veşnic în lumea organizată administrative-teritorial, nu poate fi condiţionat de nici un fel de restricţie, îngrădire sau metacondiţionare a vreunei instituţii sau metainstituţii.

Transferul proprietăţii de la un proprietar la altul, respectiv spre moştenitori s-a făcut prin documente scrise sau înţelegeri verbale cu martori sau fără, folosinţa proprietăţii din generaţie în generaţie fiind una dintre dovezile de netăgăduit.

Faptul că Statul sau instituţiile lui împiedică proprietarii să folosească , respectiv, să nu folosească proprietatea în concordanţă cu interesul local nu poate să aducă atingere dreptului de proprietate în lumea organizată ca Stat.

În esenţă ,Statul Bine Organizat moştenitor, trebuie să asigure fiecărui cetăţean dreptul de proprietate în orice condiţii, chiar dacă în anumite perioade istorice acel stat părinte nu a făcut-o.

Aşadar, bazându-se pe aceste principii şi obligaţii ale Statului , proprietarii din Duleu

au trecut , pe o parte a proprietăţii gestionată de stat , în perioada războiului rece, la exercitarea dreptului de proprietate pe terenurile agricole, pomicole, silvice, păşuni şi cariere.

Dulăienii îsi rezervă dreptul de a solicita Statului Român , Statului European sau oricărei metastructuri statale organizate cotele părţi din restul averii deţinută în timpul războiului rece.

Revenind la proprietăţile de terenuri ale dulăienilor acestea au fost tulburate de aşa numitele cereri de revendicare, introduse în legislaţie fără nici un rost , pentru că proprietăţile

nu au fost luate de nimeni, ele sunt tot la Duleu.

Introducerea acestor cereri de revendicare a avut un singur scop murdar, de a pune piedici proprietarilor reali, prin aprobări si respingeri ierarhice aleatorii, să se creeze zâzanie între proprietari, să păstreze monopolul primăriilor, ocoalelor silvice , statului asupra proprietăţilor din comunitatea dulăiană.

În comunitatea dulăiană este ştiut fapul că după împroprietăririle făcute de Imperiul Habsburgic şi România Mare nu a mai rămas nici o palmă de pământ din hotarul localităţii fără proprietar sau moştenitor.

Astăzi , aceiaşi proprietari sau mostenitori, îşi exercită dreptul de proprietate, cum este correct, indifferent de restituirea sau nerestituirea acestora, de catre un Stat Nedrept.

În acest context simplu , pentru cetăţeanul dulăian, cuprindem , la acest capitol, marturii, hărţi şi documente asupra proprietăţilor dulăiene pentru îndreptarea Statului şi a instituţiilor sale. Capitolul rămâne deschis pentru veşnicie, el putând fi îmbogăţit cu noi si noi documente , hărţi sau înscrisuri în anexele lucrării.

CAP. 10. POSTFAŢA AUTORILOR

Am dorit să prezentăm un exemplu de muncă în echipă, pentru a realiza o modestă lucrare monografică despre localitatea în care ne-am născut şi am petrecut copilăria. Am încercat să prezentăm o perioadă destul de lungă , istoriceşte vorbind, punctând în grabă elemente de sinteză, dinaintea Războaielor Romane cu Regatul Daciei, până în prezent, etapizând istoria într-un mod original dar corect , credem noi, şi alţi intelectuali cu care ne-am consultat, principial, în consonanţă cu convergenţa Lumii. Ar fi o mare greşeală să asimilăm, să identificăm sau să numim perioada istorică a României 1945- 1989, cu perioada societăţii comuniste sau socialiste în adevăratul sens al cuvântului, respectiv a

doctrinei înaintaşilor noştri. Nu intrăm în acest detaliu el făcând obiectul cărţii “Topologia Lumii”. Deşi partidele care şi-au asumat puterea sau au câştigat-o, în diverse moduri, s-au numit democrat populare, socialiste respectiv comuniste, ele nu au reuşit decât o dezvoltare social – economică pe care o meritam, faţă de munca depusă şi greşelile făcute, ale noastre şi înaintaşilor noştri. Documentele istorice ale vremii şi faptele vor demonstra ,mai devreme sau mai târziu, susţinerea noastră.

Dacă, prin reducere la absurd, am accepta o astfel de presupunere de doctrină, despre perioada1945 – 1989 ca fiind socialisto - comunistă, ar însemna ca perioada următoare, 1990-2016, să o asimilăm şi să o numim epoca dezvoltării social-economice a României fără precedent , în care pluripartidismul, diaspora, ţara şi-ar fi adus contribuţia din plin la dezvoltarea Sa , a individului, pe toate planurile şi nu la distrugerea ei, aşa cum constatăm astăzi.

Ori este evident, că faptele şi doctrina nu au stat aşa ,cum o parte a partidelor, intelectualilor, muncitorilor, ţăranilor sau clasei de mijloc au susţinut, ba mai mult, adaptarea României la topologia Europei şi a lumii a fost greoaie, anevoioasă cu multe sincope, greşeli impardonabile, etc.

În lucrare am folosit multe poze cu explicaţii sumare, cu convingerea că o poză face cât o mie de cuvinte… iar aceste cuvinte le considerăm şi ale autorilor dar mai ales ale cititorilor, în completarea celor spuse de noi.

Conducătorii noştri nu au ajustat, din mers elementele de asorbţie, translaţie, măsură, convergenţă sistemică a ţării, drept dovadă că şi această monografie suferă din această cauză, punând societatea civilă românească într-un mare impas, iar pe noi, modestul colectiv de elaborare a lucrării în imposibilitatea emiterii unor judecăţi, pe termen lung.

Totuşi, pe baza unor analize, matematico – istorice am încercat nişte judecăţi şi prognoze pentru localitatea noastră, pe termen mediu.

Nutrind speranţa că şi alte generaţii locale vor veni ,cu aportul lor, la dezvoltarea localităţii, a comunităţii , a ţării şi a Europei în care sunt integraţi, diagnozele , prognozele , judecăţile lor vor fi mai elaborate.

Mulţumim din suflet eminentului Dr. Ioan Haţegan ,Cercetător

ştiinţific I Institutul de Studii Banatice, Academia Română, filiala

Timişoara pentru Cuvântul înainte atribuit acestei modeste lucrări şi

pentru îndrumările atent acordate.

Mulţumim din suflet coordonatorului ştinţific Ovidiu Bozu pentru acceptul de a corecta lucrarea şi a o îmbogăţii cu idei noi la partea istorică.

Mulţumim din suflet poetei Marinela Ilie pentru acceptul de a

folosi poezia şi imaginea ei în lucrarea noastră.

Mulţumim din suflet editurii TIM REŞIŢA.

Mulţumim Consiliului Local al comunei Fârliug, Primăriei , Primarului şi Viceprimarului pentru sprijinul acordat ca această lucrare să apară.

Mulţumim Consiliului Judeţean Caraş – Severin , Preşedintelui şi Vicepreşedinţilor pentru sprijinul acordat.

Mulţumim Prefecturii Judeţului Caraş – Severin , Prefectului şi Subprefectului pentru sprijinul acordat.

Mulţumim din suflet tuturor consătenilor care au contribuit cu poze, informaţii şi arbori genealogici ai familiilor lor din Duleu ;

AUTORII :

BULGAR NORICA , JURIST

BULGAR PETRU, ECONOMIST

FILIP TRAIAN , PROFESOR

FILIP ECATERINA, TEHNOLOG APLICAŢII WINDOWS

FILIP DAVID, SPECIALIST ÎN APLICAŢII ANDROID

CAP 11. BIBLIOGRAFIE.

1. FRANCESCO GRISELINI, INCERCARE DE ISTORIE POLITICA SI NATURALĂ A BANATULUI TIMISOAREI, EDITURA FACLA, TIMIŞOARA, 1984 ;

2. IOAN HAŢEGAN, GHID MONOGRAFIC. BIBLIOGRAFIA MONOGRAFIILOR DE LOCALITĂŢI BĂNĂŢENE, EDITURA BANATUL, 2006 ;

3. GHEORGHE POPOVICI, BANATUL MONTAN, Ghid turistic, EDITURA TIM RESITA, 2014 ;

4. HADRIAN DAICOVICIU , DACII, ED. PENTRU LITERATURĂ, 1968 ;

5. HADRIAN DAICOVICIU, PORTRETE DACICE, ED. MILITARĂ, BUCUREŞTI, 1984 ;

6. IOSIF CIRESAN LOGA, SATUL DULEU, ED. MODUS PH, REŞIŢA, 2000 ;

7. APOR FÂRLIUG, MICROMONOGRAFIE, PR IOAN MATEIA, 1985 ;

8. GAZETA DE VEST, GARDA, CAPITANUL ŞI ARHANGHELUL DIN CER…,

SEPTEMBRIE 1997, http://www.dspace.dial.pipex.com/third-position/index.html;

9. IOSIF CIREŞAN LOGA, TIBERIU POPOVICI, OAMENI SI LOCURI DIN BOCSA, EDITURA TIM RESITA 2005 ;

10. GH. JURMA, PROT. DR. V. PETRICA ISTORIE SI ARTĂ BISERICEASCĂ,

ED. TIMPUL, RESIŢA, 2000 ;

11. ELLEN GOULD. WHITE, TRAGEDIA VEACURILOR, EDITURA VIATĂ SI SĂNĂTATE, BUCURESTI, 2006 ;

12. CONSTANTIN DAICOVICIU, DACICA, ED. MUZEULUI DE ISTORIE DIN CLUJ, CLUJ, 1969 ;

13. IOSIF CIRESAN LOGA, LOCURI ,FAPTE SI OAMENI, SIGMA MEDIA GROUP SA RESITA, MODUS P.H. RESIŢA, TIPAR ARCOS, 1997 ;

14. MIHNEA GHEORGHIU, SCENE DIN VIAŢA PUBLICĂ, EDITURA SCRISUL ROMÂNESC, CRAIOVA, 1972 ;

15. MIHAI EMINESCU, GENIU PUSTIU, EDITURA JUNIMEA, 1985 ;

16. VICTOR ADRIAN, STEFAN ANDREI, MARIA ARSENI, TRAIAN COSOVEI, GEORGE DAN, LUCIA DEMETRIUS, EVA NOVAC, SANDA PRUNDEANU, MARIA SIRETEANU, VIOREL TONCEA, N VALMARU, OAMENI ŞI FAPTE, EDITURA CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR, 1954 ;

17. OVIDIU TRĂZNEA, NICOLAE KALLOS, MICĂ ENCICLOPEDIE DE POLITOLOGIE, EDITURA STIINŢIFICĂ ŞI ENCICLOPEDICĂ, BUCURESTI, 1977 ;

18. DUMITRU TUDOR, SCURTĂ ISTORIE A DACIEI, ED STIINŢIFICĂ ŞI ENCICLOPEDICĂ, BUCURESTI, 1979 ;

19. A.D. XENOPOL, TEORIA LUI ROSLER,STUDII ASUPRA STĂRUINŢEI ROMÂNILOR IN DACIA TRAIANĂ, ED. ALBATROS, BUCUREŞTI, 1998 ;

20. IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN, NOI, TRACII, VOL I, ED. SCRISUL

ROMÂNESC, CRAIOVA, 1976 ;

21. MIHAJLO MESAROVIC, EDUARD PESTEL, OMENIREA LA RĂSPÂNTIE, al doilea raport către Clubul de la ROMA, EDITURA POLITICĂ, 1975 ;

22. FRANTISEK HECKO, SATUL DE LEMN, EDITURA DE STAT PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ , 1959 ;

23. AUREL MIHALE, DESTIN, EDITURA TINERETULUI, 1960 ;

24. MICHEL DE SAINT PIERRE, MILIARDARUL, EDITURA UNIVERS, BUCURESTI, 1974 ;

25. GROZDAN D., ROMUL LADEA SI LUMEA LUI CUPRINZĂTOARE, EDITURA FACLA, TIMISOARA, 1979 ;

26. PĂSĂRICĂ I., MONOGRAFIA UZINELOR DE FIER SI DOMENIILOR DIN RESIŢA SI FRUMUSEŢILE NATURALE DIN JUR, EDITURA MONITORUL OFICIAL BUCURESTI, 1935 ;

27. PERIANU DAN, ISTORIA UZINELOR DIN RESIŢA 1771-1996 , EDITURA TIMPUL, RESIŢA, 1996 ;

28. SIMU T., DRUMURI SI CETĂŢI ROMANE ÎN BANAT, EDITURA CORVIN, LUGOJ, 1924 ;

22. JUDEŢELE PATRIEI : CARAŞ SEVERINUL, RESIŢA, 1980 ;

23. APC FÂRLIUG, ALEXE LUPANOS, MONOGRAFIA SATULUI FÂRLIUG,

1974 ;

24. I. D. SUCIU, MONOGRAFIA MITROPOLIEI BANATULUI, ED. MITROPOLIEI BANATULUI, TIMISOARA, 1977 ;

25. DOINA BENEA, DACIA SUD-VESTICĂ IN SECOLELE III – IV, VOL II, EDITURA DE VEST, TIMIŞOARA 1999 ;

37. BENEA DOINA, DACIA SUD - VESTICĂ, IN SECOLELE III-IV, VOL I, ED.

DE VEST, TIMISOARA, 1996 ;

38. EHRLER, JOHAN JACOB, BANATUL DE LA ORIGINI PÂNĂ ACUM (1774),

ED. FACLA , TIMIŞOARA, 1982 ;

39. RĂUŢ, O. SI V. IONIŢĂ, STUDII SI CERCETĂRI DE ISTORIE SI

TOPONIMIE, ED. MUZEULUI DE ISTORIE AL JUDEŢULUI CARAŞ-

SEVERIN, REŞIŢA , 1976 ;

---

[1] Alexe., Lupanos, Monografia satului Fârliug,1974, pag 11 ;

[2] Ibidem 1, Judeţele Patriei: Caraş-Severinul, Reşiţa, 1980, pag 5 ;

[3] Judeţele Patriei: Caraş-Severinul, Reşiţa, 1980, pag 29 ;

[4] Judeţele Patriei: Caraş-Severinul, Reşiţa, 1980, pag 27 ;

[5] Vioara Cristea, Evidenţa contabilă a pădurii, document de familie care nu se mai păstrează ;

[6] Informaţii din Judeţele Patriei : Caraş-Severinul, Reşiţa, 1980 , pag 20-24 ,47, Alexe Lupanos, Monografia satului Fârliug, 1974, pag 10,11,12,13 şi Pr. Cristian Franţ, Monografia Localităţii Fârliug, Lucrare de licenţă, Reşiţa, 2003, pag 6-9 , apud Alexe Lupanos ;

;

[7] Informaţii din Petru Radu, Dimitrie Onciulescu, Contribuţii la istoria dezvoltării invăţământului in Banat pag 35-36 ,Inv. Dorel Teodorescu, Document de atestare bicentenară, Manuscris, 1976 , in colectia fam. Bulgăr ;

[8] Ibidem 7

[9] Patriciu Drăgălina, Din istoria Banatului de Severin, Ed Tipografiei Diecezane, Caransebes, 1889, p 91

[10] Dorel Teodorescu, manuscrise , cercetări arheologice si istorice , manuscris, pag 9.

[11] Tabula Peutingenaria, şi Ravenna Cosmography, planşa IV/6

[12] Francesco Griselini, Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei, Editura Facla, Timişoara, 1984, pag 29 , Vezi Plinius,Strabon, Ptolemeus ;

[13] ibidem 12 şi Pastorius, De origin. Sarmat, p.54 ;

[14] ibidem 12 ,Vezi şi Plinius, Strabon, Ptolemeus ;

[15] Francesco Griselini, Incercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei , Editura Facla, Timişoara, 1984, pag 29 ;

[16] Ibidem 15 şi Horaţius, Ode VIII ad Maecenatum : Mitte civiles super urbes curats occedit , Daci Cotisomis agmen ;

[17] Ibidem 15 ;

[18] Ibidem 15, pag 30 ;

[19] Ibidem 15 , pag 30 ;

[20] Ovidiu Bozu, Studii şi cercetări, Revista de istorie a Muzeului Banatului, Timişoara,pag 1- 9 ;

[21]Francesco Griselini, Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timisoarei , Editura Facla, Timişoara, 1984, pag 32 ;

[22] Ibidem 21, pag 33 şi Aurelius Victor, in ale sale Epistome vit, caes. , scrie despre Galerius “fuit licet inculta agrestique institia, sates laudabites, pulcher corpore,eximi et felix belator, ortus parentibus ograriis, pastoramentorum, unde cognomen Armentarius fiut. Ortus Dacia ripensi ibiquesepultus est, quem locum Romulianum etianu vocabulo Romulae matris adpellarat “ ;

[23] Ibidem 21, pag 33 şi J Severinus, Panonia Vandalica vet , mon, illustrat, lib, IV ; de Pannonia ;

[24] Smolean Elena, Franţ Nicolaie, Cireşan Iosif , din Duleu, decedaţi, Fam Enciu din Valeapai, actualmente

trăieşte în Reşiţa ;

[25] Ibidem 15

[26] Patriciu Drăgălina, Din istoria Banatului de Severin, Ed Tipografiei Diecezane, Caransebes, 1889, p 91 ;

[27] Dumitru Ţeicu, Banatul Montan în Evul Mediu, Ed Banatica, Timişoara, 2000, p 316 şi Patriciu Drăgălina, op cit, pag 110

[28] Cântec popular din vechime, cules de Dorel Teodorescu de la Iosif Trifon şi Veturia Nedescu din Duleu, decedaţi ;

[29] N. Ceauşescu, Rapoarte la Congresele IX, X, XI, XII, XIII, XIV ;

[30] Anuare Statistice 1963-1985 ;